Descriere: Cruce latină simplă, fără căciulă, de dimensiuni medii, cu o înălțime de cca 194 de cm, prinsă într-un postament îngropat. Crucea este ruptă în două în zona piciorului, unde se observă o fisură oblică. Partea superioară a crucii, respectiv capul, brațele și o parte din picior sunt căzute iar partea de jos a piciorului este încă prinsă în postament. Crucea se află într-o stare precară de conservare, inscripțiile sau decorațiile fiind aproape ilizibile. Se mai observă un medalion central și două medalioane pe brațe pe fața crucii precum și urmele unei inscripții frontale ilizibile pe picior. De asemenea se mai observă urmele unei inscripții pe părțile laterale ale piciorului. Postamentul are o formă dreptunghiulară cu o lungime de 70 de cm și o lățime de 60 de cm. Postamentul este îngropat.
Inscripții: Inscripția frontală este ilizibilă. Cel mai probabil era scrisă în alfabet chirilic. Inscripție de pe picior, lateral stânga este ilizibilă. Se observă câteva litere scrise în alfabet chirilic. Inscripția de pe picior, lateral dreapa este ilizibilă. Se observă câteva litere scrise în alfabet chirilic. Inscripția de pe partea superioară a brațului drept este parțial lizibilă și a fost scrisă în alfabet chirilic.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Monumentul comemorativ se află pe un drum secundar, aproape de șoseaua principală. La câțiva metri de acest monument este o altă cruce, mai recentă, ridicată la începutul secolului al XX-lea. Crucea nu apare în documentele cartografice din secolele XVIII, XIX sau XX. Zona nu era locuită în secolele XVIII și XIX. Monumentul este dovada dezvoltării unui meșteșug local ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. În secolul al XIX-lea în comuna Breaza erau atestați 42 de meșteri pietrari. Și la începutul secolului al XX-lea, sunt atestați meșteri renumiți din satul Bădeni, precum Dumitru Ardeleanu, Cristea Câmpeanu, sau Marin Şerban. Așadar, cruce rucea de față este rezultatul unui meșteșug popular care se dezvoltă în zonă pentru cel puțin două secole.
Materiale de construcție:
calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție:
sculptură
Orientare: Est-Vest (fața spre vest, spre drum)
Stare de conservare: Stare de conservare este precară. Crucea este ruptă, partea superioară fiind căzută. Atât partea căzută cât și cea care a rămas in situ prezintă spărturi, pierderi de material, murdărie ancrasantă, mușchi și licheni. Este afectată de eroziune și de intemperii.
Riscuri si amenințări:
Riscurile sunt atât antropice: agricultura, lucrări de refacere a gardului, de refacere a drumului sau vandalismul, precum și naturale: eroziunea cauzată de intemperii și murdăria ancrasantă. Există riscul să fie lovită de mașinile agricole din zonă sau să fie strămutată. Există riscul să dispară partea din cruce căzută iar piciorul rămas în picioare să cadă.
Lucrări anterioare de restaurare:
Nu se cunosc lucrări de restaurare.
Bibliografie: 1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Vispești, ID 376, 2023 2. Marin, Marcela; Marin, Iuliu, La Poalele Istriței, Breaza - Merei - Năieni - Pietroasele: album monografic, Edigura Vega, Buzău, 2008, p. 105 - 106. 3. Ciobanu Doina, Piatra, un străvechi meşteşug pe plaiurile buzoiene, Mousaios, X, 2005, p. 269-293. 4. George Lahovari, Marele Dicționar Geografic al României, vol V, Socec, București, 1902, p. 748. 5. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Vispești, ID 375, 2023
Reper geografic: Crucea se află în partea de nord a satului Vispești, pe strada Frasinului, la circa 10 metri nord de Șoseaua Principală (DJ205), la circa 100 de metri vest-nord-vest de școală, la circa 600 de metri sud de Valea Albă și la cca 830 de metri sud de Râpa Albă.