MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare - An: 1892; 24 octombrie 1892
Datare: secolul al XIX-lea; ultimul sfert al secolului al XIX-lea
Istoric: Monument comemorativ ridicat de doi locuitori ai satului Vispești. Monumentul a fost ridicat în afara vetrei satului de la finele secolului al XIX-lea. Pe hărțile istorice nu sunt marcate drumuri în această zonă în această perioadă. Satul Vispești apare menţionat la 1568 când Alexandru III (1568-1576), fiul lui Mircea Ciobanu (1545 – 1553) reîntăreşte mănăstirii Tisău mai multe moşii, prilej cu care este pomenit un oarecare Manea din Vispeşti. Posibil ca numele satului să derive de a un antroponim. Vispeşti a fost în perioadele 1876-1908 şi 1925-1950 comună independentă: spre exemplu, în 1892 aceasta aparţinea de plasa Tohani şi era formată din cătunele Fântânele, Văleanca, Vispeşti şi Vârfu. Vispești apare în Harta Specht (1792) cu numele Wiespești și în hărțile habsburgice din secolul al XIX-lea cu denumirea de Breaza-Vispești.
Descriere: Cruce de tip latin, de dimensiuni medii, cu capitel și bază îngropată, realizată din calcar sarmațian. Crucea are o înălțime de 172 de cm și face parte dintr-un ansamblu de două cruci. Capitelul sau căciula este fixă, de mici dimensiuni, având forma de trunchi de piramidă. Lungimea din partea superioară este de 26 de cm iar în partea inferioară este de 39 de cm. Căciula este decorată doar în partea frontală cu o cruce latină cu căciulă și bază sculptată în relief și vopsită într-un galben auriu, precum și marginea căciulii. Decorația centrală este reprezentată de o cruce greacă cu exteriorul vopsit în roșu și interiorul în galben auriu. Crucea greacă este mărginită de monograma hristică IS XC NI KA (Iisus Hristos Biruitor). Marginile crucii este vopsită într-un auriu redând o altă cruce cu unghiurile din partea superioară redând rozete vopsite în roșu și galben auriu. Partea frontală a piciorului prezintă inscripția cu dedicația comanditarilor. Spatele crucii este decorat cu o mică cruce pictată în auriu. Lateralele crucii nu sunt decorate. Crucea este prinsă într-o bază sau piuă îngropată de formă aproape pătrată, cu lungimea de 62 de cm și lățimea de 60.
Inscripții: Inscripția frontală este scrisă în limba română cu caractere latine, pe 11 rânduri cu lungimea de 14 cm și litere cu o înălțime de 4 cm. Literele sunt vopsite în vopsea neagră.
Text inscripții: „ACEASTĂ SF. CRUCE S RI DICAT DE RIDICAT DE ROBI LUI D- ZEU DOBRE T. BRÎNZĂ ȘI SOȚIA SA LI CSANDRA. 1892 OCT. 24”
Observații: Crucea face parte dintr-un ansamblu de două cruci ridicate în diferite perioade. Este cea mai timpurie, ridicată în anul 1892. Se află mai aproape de drum decât cealaltă. Cealaltă cruce a fost construită în anul 1929. Crucile nu apar menționate în hărțile istorice din secolele XVIII, XIX și XX. Crucea a fost ridicată la o răscruce de drumuri în capătul unui drum secundar care mergea către Drumul Mare, , un vechi important drum medieval care la finalul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea făcea legătura între moșia de la Fefelei (în prezent în jud. Prahova) și episcopia Buzăului. Drumul a rămas o importantă arteră de circulație și în secolul al XIX-lea, întrucât era o rută ce lega Valahia de Țara Moldovei. Drumul se lega și de „Drumul Vinului”, fiind legat de importante zone viticole atât din Buzău cât și din estul Prahovei (cramele de la Urlați, Merei, Sărățeanca, Tohani, Ceptura și Iordăcheanu). Monumentele din cadrul acestui ansamblu sunt și dovezi ale unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. În secolul al XIX-lea în comuna Breaza erau atestați 42 de meșteri pietrari. Și la începutul secolului al XX-lea, sunt atestați meșteri renumiți din satul Bădeni, precum Dumitru Ardeleanu, Cristea Câmpeanu, sau Marin Şerban.
Comanditar: Dobre T. Brînză; Licsandra Brînză
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură; pictură
Orientare: Est-Vest (fața spre vest, spre drum)
Stare de conservare: Starea de conservare este bună. Prezintă mici urme de murdărie și mici spărturi și fisuri. Nu prezintă pierderi de material și își păstrează decorația și inscripția în stare bună de conservare.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: agricultura sau vandalismul, precum și naturale: eroziunea cauzată de intemperii și murdăria ancrasantă. Există riscul să fie lovită de mașinile agricole din zonă sau să fie strămutată
Lucrări anterioare de restaurare: Crucea a fost curățată și vopsită în anul 2010. Nu sunt cunoscute alte lucrări de restaurare.
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Vispești, ID 373, 2023
2. Petrescu, Doina; Iacob, Mihaela; Munteanu, Roxana; Matei, Sebastian; Garvăn, Daniel, Studiu istoric, Planul Urbanistic General al comunei Breaza, județul Buzău, București, 2017, p. 47.
3. Marin, Marcela; Marin, Iuliu, La Poalele Istriței, Breaza - Merei - Năieni - Pietroasele: album monografic, Edigura Vega, Buzău, 2008, p. 105 - 106.
4. Ciobanu Doina, Piatra, un străvechi meşteşug pe plaiurile buzoiene, Mousaios, X, 2005, p. 269-293.
5. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol V, Socec, București, 1902, p. 748.
6. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Vispești, ID 374, 2023

Data documentarii: 05 Octombrie 2023

Numar de fotografii: 34 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | VISPEȘTI Harta

Localizare