MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare - An: 1830
Datare: secolul al XIX-lea; al doilea sfert al secolului al XIX-lea
Istoric: Cruce de pomenire ridicată aproape de marginea Drumului Mare în al doilea sfert al secolului al XIX-lea. Drumul datează din secolele XVII-XVIII fiind o cale de comunicație între moșia lui Constantin Brâncoveanu de la Fefelei și Episcopia Buzăului. Zona viticolă deosebită de importantă pentru economia Țării Românești îl face un drum comercial important până în secolul al XIX-lea. După cum se vede pe Planul Director de Tragere, drumul încă era folosit la începutul secolului al XX-lea. Drumul nu mai este folosit după a doua jumătate din a doua jumătate a acestui secol, multe segmente ale acestuia devenind drumuri agricole, cum este cazul și acestui segment, care pornește de la șoseaua Săhăteni – Năeni și merge până în centrul satului Greceanca. La marginea acestui drum sunt mai multe cruci de piatră din secolele XIX – XX. Cea mai cunoscută este crucea Manafului care se află la 740 de metri est de această cruce. De asemenea, mai este un grup de două cruci situate LA Răscruce lângă Puțul Cârstarilor precum și alte cruci situate în extravilanul satului Greceanca. Această cruce este marcată și pe Planul Director de Tragere. Nu mai apare însă și pe Harta Topografică Militară. Săhăteni este menţionată documentar pentru prima data în anul 1541 sub numele de Suhat, în registrele vamale braşovene. Ulterior s-a numit „Sătuc” sau „Suhăteni”, iar abia în secolul al XIX-lea a fost menționată sub numele actual. Săhăteni a fost un important punct de tranzit între Târgoviște și Iași, ceea ce a contribuit la dezvoltarea sa. Un astfel de punct drum a fost și Drumul Mare. În jurul anilor 1880, terenurile comunei erau deținute de moșierul Dumitru d. Hariton, care a construit aici și un conac. În secolul al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău și se numea Vintileanca. Aceasta era formată din cătunele Vintileanca, Gemenile, Găgenii de Sus, Găgenii de Jos, Săhătenii de Sus și Săhătenii de Jos, având 1230 de locuitori și o suprafață de 6.280 ha. Conform "Dicționarului județului Buzău" realizat de Basil Iorgulescu și inclus în "Marele dicționar geografic al României" compilat de George Lahovari, la începutul secolului al XIX-lea existau doar satele Săhăteni și Găgeni. Găgeni s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea în jurul unui depozit unde se stocau mărfuri aduse de la Brașov. Satul Vintileanca a apărut după 1830, iar după împroprietărirea din 1864, toate aceste sate au fost grupate sub numele de comuna Găgeni-Vintileanca, cunoscută mai frecvent ca Vintileanca. În 1925, "Anuarul Socec" consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, incluzând satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus, Vintileanca și Voinești, având un total de 2046 de locuitori. În 1931, comuna Săhăteni, care includea satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Poșta, s-a separat temporar de Găgeni-Vintileanca. În perioada comunistă, teritoriul comunei a aparținut raionului Mizil din regiunea Buzău între 1950 și 1952, iar apoi raionului Mizil din regiunea Ploiești între 1952 și 1968. În urma reformei administrative din 1968, comunele Vintileanca și Săhăteni au fost reunite sub denumirea de Săhăteni. În prezent, comuna include satele Săhăteni (care cuprinde Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Pepiniera Istrița) și Vintileanca (care include satul Voinești).
Descriere: Cruce latină, de dimensiuni medii, cu capitel, aripioare și prinsă într-un soclu dreptunghiular de mici dimensiuni, îngropat. Capitelul sau căciula are o formă dreptunghiulară și este decorat pe toate fețele cu forme geometrice. Decorațiile sunt redate în relief și cuprind câte două perechi de volute cu picioare. Partea superioară a reliefului este marginită de o linie vălurită. Marginea inferioară a capitelului prezintă mici nișe asemănătoare unor creneluri. Cele patru aripioare prezintă lini oblice incizate și capetele rotunjite sugerând ideea de raze, respectiv motivul crucii radiante. Fața crucii este decorată cu un motiv floral, respectiv o rozetă. Pe capul crucii este inscripționată monograma IC. Pe brațul drept este inscripționată monograma Йн („IN) iar pe brațul stâng este inscripționată monograma KA. În partea superioară a piciorului crucii este monograma XC. În continuare, pe piciorul crucii este o inscripție cu o dedicație în limba română scrisă în alfabet chirilic. Inscripții mai sunt și pe fețele laterale ale crucii. Pe partea stângă este o inscripție pe muchia brațului și pe picior. Și inscripțiile sunt scrise în limba română cu alfabet chirilic. Și pe partea dreaptă sunt inscripții scrise în alfabet chirilic atât pe muchia brațului cât și pe picior. Spatele crucii este decorat cu un vrej cu capete spiralate și motive foliacee. Soclul este dreptunghiular, de mici dimensiuni și parțial îngropat.
Inscripții: Inscripția frontală este scrisă în limba română cu alfabet chirilic, pe 9 rânduri, cu lungimea de 26 de cm și litere cu înălțimea de 7 cm. Inscripția de pe muchia stângă este scrisă în limba română cu alfabet chirilic, pe 5 rânduri, cu lungimea de 20 de cm și litere cu înălțime de 7 cm. Inscripția de pe picior, pe partea stângă este scrisă în limba română cu alfabet chirilic, pe 11 rânduri, cu lungimea de 22 de cm și litere cu înălțimea de 7 cm. Inscripția de pe muchia dreaptă este scrisă în limba română cu alfabet chirilic, pe 5 rânduri, cu lungimea de 20 de cm și litere cu înălțime de 7 cm. Inscripția de pe picior, pe partea dreaptă este scrisă în limba română cu alfabet chirilic, pe 11 rânduri, cu lungimea de 22 de cm și litere cu înălțimea de 7 cm.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Cruce de pomenire ridicată la marginea unui drum, cu fața orientată spre Valea Năiancă și Valea Tohăneancă și spatele spre satul Greceanca. Crucea se află la o răscruce de drumuri, un drum agricol orientat nord-sud și un drum agricol orientat vest-est. La marginea acestui drum orientat vest-est, cunoscut și Drumul Mare sau Drumul Viilor sunt mai multe cruci din secolele XIX și XX. Crucea este marcată și pe Planul Director de Tragere. Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. Fenomenul datează din epoca medievală până în secolul al XX-lea.
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 160.00 cm; Lălțime cruce = 31 - 36 cm; Grosime cruce = 25 - 26.5 cm; Lungime brațe = 65.00 cm; Înălțime brate = 32 - 33 cm; Grosime brațe = 25 cm; Lungime capitel = 43 cm; Înălțime capitel = 23 cm; Grosime capitel = 34 cm; Lungime bază = 85 cm; Lălțime bază = 68 cm; Lungime rând inscripție= 26 cm; Înălțime litera = 7 cm; Diametru medalion = 0 cm; Alte dimensiuni = Diametru rozetă = 8 cm. Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Est-Vest (fața spre vest, spre drumul spre Săhăteni-Năeni)
Stare de conservare: Starea de conservare este bună. Inscripțiile sunt lizibile și decorația s-a păstrat într-o stare bună. Este afectată în mică măsură de murdăria ancrasantă și de eroziune. Pe brațe se observă mușchi și licheni. Nu se observă fisurii, perforații sau pierderi de material. Nu prezintă risc de prăbușire.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: lucrările agricole, strămutare sau vandalizare, precum și naturale: eroziunea cauzată de intemperii sau de murdăria ancrasantă.
Lucrări anterioare de restaurare: Nu se cunosc lucrări de restaurare.
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Săhăteni, ID 307, 2023
2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol V, Socec, București, 1902, p. 747-748.
3. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Vispești, ID 306, 2023

Data documentarii: 30 Mai 2023

Numar de fotografii: 50 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | SĂHĂTENI Harta

Localizare