MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE CELTICĂ

Datare - An: 1933
Datare: secolul al XX-lea; primul sfert al secolului al XX-lea
Istoric: Cruce de pomenire ridicată în anul 1933 de o familie de localnic. Crucea se află la marginea unui vechi drum, Drumul Mare sau Drumul Viilor. Drumul datează din secolele XVII-XVIII fiind o cale de comunicație între moșia lui Constantin Brâncoveanu de la Fefelei și Episcopia Buzăului. Zona viticolă deosebită de importantă pentru economia Țării Românești îl face un drum comercial important până în secolul al XIX-lea. După cum se vede pe Planul Director de Tragere, drumul încă era folosit la începutul secolului al XX-lea. Drumul nu mai este folosit după a doua jumătate din a doua jumătate a acestui secol, multe segmente ale acestuia devenind drumuri agricole, cum este cazul și acestui segment, care pornește de la șoseaua Săhăteni – Năeni și merge până în centrul satului Greceanca. La marginea acestui drum sunt mai multe cruci de piatră din secolele XIX – XX. Cea mai cunoscută este crucea Manafului care se află la 740 de metri est de această cruce. De asemenea, mai este un grup de două cruci situate LA Răscruce lângă Puțul Cârstarilor precum și alte cruci situate în extravilanul satului Greceanca. Această cruce este marcată și pe Planul Director de Tragere. Nu mai apare însă și pe Harta Topografică Militară. Săhăteni este menţionată documentar pentru prima data în anul 1541 sub numele de Suhat, în registrele vamale braşovene. Ulterior s-a numit „Sătuc” sau „Suhăteni”, iar abia în secolul al XIX-lea a fost menționată sub numele actual. Săhăteni a fost un important punct de tranzit între Târgoviște și Iași, ceea ce a contribuit la dezvoltarea sa. Un astfel de punct drum a fost și Drumul Mare. În jurul anilor 1880, terenurile comunei erau deținute de moșierul Dumitru d. Hariton, care a construit aici și un conac. În secolul al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău și se numea Vintileanca. Aceasta era formată din cătunele Vintileanca, Gemenile, Găgenii de Sus, Găgenii de Jos, Săhătenii de Sus și Săhătenii de Jos, având 1230 de locuitori și o suprafață de 6.280 ha. Conform "Dicționarului județului Buzău" realizat de Basil Iorgulescu și inclus în "Marele dicționar geografic al României" compilat de George Lahovari, la începutul secolului al XIX-lea existau doar satele Săhăteni și Găgeni. Găgeni s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea în jurul unui depozit unde se stocau mărfuri aduse de la Brașov. Satul Vintileanca a apărut după 1830, iar după împroprietărirea din 1864, toate aceste sate au fost grupate sub numele de comuna Găgeni-Vintileanca, cunoscută mai frecvent ca Vintileanca. În 1925, "Anuarul Socec" consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, incluzând satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus, Vintileanca și Voinești, având un total de 2046 de locuitori. În 1931, comuna Săhăteni, care includea satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Poșta, s-a separat temporar de Găgeni-Vintileanca. În perioada comunistă, teritoriul comunei a aparținut raionului Mizil din regiunea Buzău între 1950 și 1952, iar apoi raionului Mizil din regiunea Ploiești între 1952 și 1968. În urma reformei administrative din 1968, comunele Vintileanca și Săhăteni au fost reunite sub denumirea de Săhăteni. În prezent, comuna include satele Săhăteni (care cuprinde Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Pepiniera Istrița) și Vintileanca (care include satul Voinești).
Descriere: Cruce celtică, de dimensiuni medii, cu capitel paralelipipedic, prinsă într-un soclu relativ circular, situat deasupra solului. Capitelul sau căciula are o formă dreptunghiulară cu partea superioară rotunjită. Este decorat atât pe față cât și pe spată. Decorația din față a fost ștearsă. Pe spate este decorat cu un înger cu aripile deschise și anul ctitoririi crucii. În ambele situații decorația capitelului este încadrată de o bordură în relief. Fața crucii este decorată cu scena Răstignirii lui Iisus redată în relief. Scena cuprinde toate cele patru brațe ale crucii, mergând până la jumătatea piciorului. Decorația a fost parțial distrusă, crucea având 6 perforații în zona mediană și pierderi de material. Pe capul crucii este inscripționată monograma ISHS. Aripioarele crucii sunt incizate cu linii oblice care sugerează raze și respectiv motivul crucii radiante. Pe brațele crucii, sub crucea Răstignirii sunt inscripționate monogramele NI (pe brațul stâng) și CA (brațul drept). Pe jumătatea inferioară a piciorului începe o inscripție cu o dedicație scrisă în limba română cu alfabet latin. Pe lateralele crucii se vede doar o inscripție pe fața lateral stângă a piciorului. Inscripția este scrisă în limba română cu alfabet latin. Spatele crucii este decorat cu o scenă reprezentând-o pe Maica Domnului cu mâinile apropiate în semn de rugăciune. Aceasta este încadrată de doi îngeri. Pe capul crucii și în acest caz avem inscripționată monograma ISHS. Decorația este încadrată de o bordură în relief cu marginile incizate în forma unei cruci înscrise care începe din zona capului crucii și se termină la jumătatea piciorului. Soclul sau baza este rotunjită și neregulată. Crucea este legată de soclu cu ciment.
Inscripții: Inscripția frontală este scrisă în limba română cu alfabet latin, pe 9 rânduri cu lungimea de 27,5 cm și litere cu înălțimea de 5 cm.
Text inscripții: „ACEASTA SF CRUCE ...... SA..... CU..... NA...... SA ANASTASIA SI FIUL SAU NAE CU SOȚIA SA VALENTINA”
Observații: Cruce de pomenire ridicată la marginea unui drum, cu fața orientată spre Valea Năiancă și Valea Tohăneancă și spatele spre satul Greceanca. Crucea se află la o răscruce de drumuri, un drum agricol orientat nord-sud și un drum agricol orientat vest-est. La marginea acestui drum orientat vest-est, cunoscut și Drumul Mare sau Drumul Viilor sunt mai multe cruci din secolele XIX și XX. Crucea este marcată și pe Planul Director de Tragere. Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. Fenomenul datează din epoca medievală până în secolul al XX-lea.
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 156.00 cm; Lălțime cruce = 28.5 - 30 cm; Grosime cruce = 19 - 20 cm; Lungime brațe = 65.00 cm; Înălțime brate = 28 cm; Grosime brațe = 20 cm; Lungime capitel = 43 cm; Înălțime capitel = 21 cm; Grosime capitel = 21 cm; Lungime bază = 86 cm; Lălțime bază = 70 cm; Lungime rând inscripție= 27.5 cm; Înălțime litera = 5 cm cm; Diametru medalion = 0 cm; Alte dimensiuni = Înălțime bază = 31 cm. Diametru rozete = 16 cm. Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Est-Vest (fața spre vest, spre drumul spre Săhăteni-Năeni)
Stare de conservare: Starea de conservare este precară. Crucea era parțial acoperită de mărăcini. Lângă aceasta erau aruncați mărăcini tăiați și uscați. Crucea a fost văruită de mai multe ori, stratul de var fiind în prezent parțial distrus. Crucea este ușor înclinată pe spate. Crucea este serios afectată de perforații, fisuri și pierderi de material. Decorația este parțial distrusă, mai ales pe fața crucii. Crucea este afectată într-o măsură medie de mușchi și licheni și de murdăria ancrasantă. Pictura a fost distrusă. Inscripția este parțial ștearsă.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: lucrările agricole, strămutare, să fie lovită de mașini sau mașini agricole, văruire care să afecteze calcarul din care este realizată crucea sau vandalism, precum și naturale: eroziunea și murdăria ancrasantă.
Lucrări anterioare de restaurare: Nu sunt cunoscute lucrări de restaurare.
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Săhăteni, ID 308, 2023
2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol V, Socec, București, 1902, p. 747-748.
3. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Săhăteni, ID 307, 2023

Data documentarii: 30 Mai 2023

Numar de fotografii: 41 Vezi galeria

CRUCE CELTICĂ | SĂHĂTENI Harta

Localizare