MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCEA MANAFULUI | CRUCE LATINĂ

Nume: Crucea Manafului
Datare - An: 1846
Datare: secolul al XIX-lea
Istoric: Monumentul este unul comemorativ, fiind ridicat de către și pentru pomenirea unor personaje locale. În prezent se află la marginea unui drum agricol care în epoca medivală și modernă reprezenta un drum foarte important. Segmentul de drum face parte din Drumul Mare și mai este cunoscut și sub denumirea de Drumul din Vii, pentru că atât la sud cât și mai ales la nord se întind numeroase podgorii precum și vechi crame (Tohani, Urlați, Ceptura etca). Drumul Mare s-a dezvoltat mai ales la finele secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, fiind un punct de legătură între moșia lui Constantin Brâncoveanu de la Felefei și orașul Buzău, important punct comercial și religios. Importanța comercială a drumului este dată și de faptul că era o importantă zonă de trecere din Valahia către Moldova. Crucea este cartată atât în hărțile istorice din secolul al XIX-lea cât și cele din secolul al XIX-lea. Apare atât în prima ridicare topografică habsburgică (1806 - 1869) precum și în a treia ridicare topografică (1869-1896). Este marcată cu denumirea de Crucea Monahului în Planul Director de Tragere (1930). Apare ulterior și în Harta Topografică Militară (1974), fără a mai fi indicată denumirea. Deși inscripția pare să fie lămuritoare în privința comanditarilor și a perioadei în care a fost ridicat acest monument sunt mai multe teorii în ceea ce privește numele celui care a finanțat lucrarea. Pe stâlpul din fața crucii aflăm că această cruce a fost ridicată în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu de către postelnicul Ioniță Cârjan din Vispești și pe tatăl său, preotul Constantin sau Costache Cârjan. Există și o legendă locală care se leagă de istoria acestui monument și care pare a justifica și denumirea de Crucea Manafului. Povestea îl implică pe un anume Manaf Selim, un negustor otoman din zona Anatoliei care în 1841 se afla în drum spre Moldova. Mergând pe Drumul Mare se îmbolnăvește de friguri și este nevoit să se cazeze în satul Greceanca, la o rudă a preotului Cârjan, pentru a se trata. Aici intenționa să stea până în primăvară. Aici o cunoaște pe Maria, fiica preotului de care se îndrăgostește. Pentru a se căsători cu aceasta Manaf Selim se convertește la ortodoxism luând numele de Gheorghe Monahul (iar în unele lucrări i se spune chiar Ioniță Monahul). Cei doi se căsătoresc la 23 aprilie 1844 deși preotul Costache Cârjan dezaprobă acest fapt. Supărat pe fiica sa, preotul Costache Dinu Cârjan împreună cu fiul său, postelnicul Ioniţă, a ridicat la marginea Drumului Mare vestita cruce care iniţial nu a avut baldachin. Din documentele găsite în arhivele vremii, se pare că după naşterea primului copil al lui Gheorghe şi al Mariei Manaf, o fată, botezată cu numele Dobra, cei doi, socrul şi ginerele, s-au împăcat, iar Gheorghe Manaf a luat decizia să împodobească, în memoria fiicei sale decedate, crucea socrului său cu un baldachin asemenea celor mai importante morminte din Anatolia. De aceea baldachinul poartă dubla amprentă a celor două religii care i-au marcat viaţa turcului Manaf şi reprezentate prin icoana Sfântului Gheorghe şi prin motive vegetale, specifice islamului. Anumite surse indică că această cruce s-a numit inițial Crucea Monahului (așa cum apare și pe o hartă din perioada interbelică), fiind ridicată de un anume Ioniță Monahul. O altă ipoteză atribuie acest monument unei anume doamna Ghica din Tisău. Gheorghe Aldea identifică și meșterul care sculptează acest monument și anume Iordache Vrabie din Bădeni, un adevărat centru de sculptură care exploatează piatra extrasă din Dealurile Istriței.
Descriere: Cruce de tip latin, masivă, cu o înălțime totală de 400 cm (370 cm fără căciulă), cu un capitel paralelipipedic și un soclu dreptunghiular. Capitelul este ușor dislocat, menținându-se pe o parte în vârful crucii. Fețele capitelului sunt decorate cu motive vegetale, acum șterse, aproape ilizibile. Crucea este inscripționată pe fațada principală și cele laterale. Pe fața pricipală este reprezentată Sfânta Treime (la intersecția brațelor) și câte un heruvim dispus pe ambele brațe, realizate în basorelief. Capul crucii este decorat cu motive vegetale. Marginea crucii este decorată cu arabescuri. Sub inscripția de pe fațada principală este reprezentat un potir în relief. Pe spatele crucii apar sculptați Sf. Împărați Constantin și Elena, despărțiți printr-o cruce de aceeași mărime. Crucea este înconjurată de patru stâlpi paralelipipedici, sculptați din piatră, cu o înălțime de circa 240 de cm și cu o deschidere laterală de 153 cm. Într-o fișă și în fotografii din anii 60 putem observa că acești stâlpi erau legați între ei la înălțimea capitelului prin alte patru grinzi printr-un sistem ingenios de arcade cioplite din câte un singur bloc de piatră. Grinda posterioară și cea din stânga sunt tăiate în linie curbă. Întregul ansamblu lasă impresia unui baldachin fără acoperiș. Soclul este de dimensiuni proporționale cu mărimea crucii. Întregul monument este decorat cu personaje biblice şi elemente zoo şi fitomorfe. Frontoanele sunt ornate cu câte două ghirlande care se întâlnesc la capetele superioare, iar pe fiecare coloană, apare în relief imaginea Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie, Sf. Mihai și Sf. Teodor Tiron. În plus, pe latura estică a coloanei de sud-vest este reprezentarea în picioare a unui sfânt. Toate ornamentele sunt executate în basorelief.
Inscripții: Cruce: Inscripția frontală este scrisă în limba română, în caractere chirilice, pe 12 rânduri, ultimul rând fiind anul ridicării crucii. Rândurile au o lungime de 42 de cm iar literele au o înălțime de 10 - 11 cm. Starea de conservare este bună spre relativ medie. Multe din litere se văd. Literele rândurilor 7 și 8 sunt relativ șterse. Inscripția de pe picior, lateral stânga este scrisă în limba română cu caractere chirilice, pe 19 rânduri, dispuse pe o lungime de 36 de cm. Literele au o înălțime de 10 cm. Starea de conservare este precară, multe din litere fiind șterse sau ilizibile. Inscripția de pe picior, lateral dreapta este scrisă în limba română, în caractere chirilice, pe 15 rânduri dispuse pe o lungime de 28 de cm. Literele au o înălțime de 10 cm. Starea de conservare este precară spre relativ bună. Multe din litere sunt șterse sau ilizibile.
Text inscripții: Pe fața principală, la punctul de încrucișare a brațelor: „S(fânta) T(r)o(i)ță între M(aria Theotok)u și S(fântu) Iornu” (si) Pe aceeași față, pe stâlp: „Această cruce s-au ridicatu în zilele înălțatului nostru d(o)mnu Gheorghe D(i)mitrie Bibescu V(oie)v(od), 1846””...(se continuă) Pe picior, lateral dreapta: ...„de robu lui D(u)mnez(e)u Ioanu postelnecu s(i)nu popa Constandinu Cărjanu ot satu Vespești, avg(ust) 10„...(se continuă) Pe picior, lateral stânga: ...„cu fi(i) me(i): Nicolae, Ioana, Mafteiu, e(-)reu Ghiorghe. Morți Constantin (ereu), Maria, Vișa, Constandin, Radu, Mitre, Nicolae, Danciu, Dobra” (Radu Crețeanu, Fișă de evidență a monumentelor istorice, 2.06.1965).
Observații: Crucea reprezintă una din cele mai monumentale și masive cruci de pomenire din această zonă. Se afla la marginea unui drum important, care astăzi este ușor deviat față de traseul inițial devenind un drum agricol. Crucea este cartată atât în a doua și a treia ridicare topografică habsburgică, hărți din secolul al XIX-lea precum și în hărțile din secolul al XX-lea, respectiv planurile directoare de tragere (1935) și harta topografică militară (1974). Crucea era amplasată la marginea Drumului Mare, un vechi și important drum medieval care la finalul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea făcea legătura între moșia de la Fefelei (în prezent în jud. Prahova) și episcopia Buzăului. Drumul a rămas o importantă arteră de circulație și în secolul al XIX-lea, întrucât era o rută ce lega Valahia de Țara Moldovei. Drumul se lega și de „Drumul Vinului”, fiind legat de importante zone viticole atât din Buzău cât și din estul Prahovei (cramele de la Urlați, Merei, Sărățeanca, Tohani, Ceptura și Iordăcheanu). Segmentul acesta de drum făcea legătura între Fefelei și marginea vetrei satului Greceanca (azi ajunge chiar în centrul satului). Este de menționat și faptul că monumentul se află aproape de hotarul a trei localități și la cca 185 de metri de o intersecție de drumuri și de o fântână numită Puțul Cârstarilor. Se află în apropierea carierei de pe Dealul Istrița, o zonă unde în secolele XVIII și XIX s-a dezvoltat un puternic centru de sculptură populară unde s-au executat și încă se mai exectură variate lucrări, atât cruci de piatră cât și biserici sau elemente de decor pentru biserici sau conace, precum și elemente arhitecturale pentru gospodării sau acareturi. Crucea de față este o dovadă și o operă de artă care arată dezvoltarea acestui meșteșug popular din zonă. Unele surse identifică și autorul acestui ansamblu monumental, anume Iordache Vrabie din Bădeni. În secolul al XIX-lea în comuna Breaza erau atestați 42 de meșteri pietrari. Și la începutul secolului al XX-lea, sunt atestați meșteri renumiți din satul Bădeni, precum Dumitru Ardeleanu, Cristea Câmpeanu, sau Marin Şerban. Crucea de față este un izvor care amintește de personalități locale și se leagă de o legendă locală care vorbește despre dragoste dar care arată și faptul că zona era strâns legată de spațiul oriental. Acest lucru este ilustrat și prin anumite motive florale care decorează crucea, cât și prin prezența baldachinului, obicei preluat din zona Anatoliei, acolo unde cele mai importante morminte erau decorat în acest fel.
Cod LMI: BZ-IV-m-B-02526
Comanditar: Ioan Postelnicu din Vispești
Ctitor: Ioniță Cârjan din Vispești; Ioniță Monahul din Breaza;
Meșter: Iordache Vrabie din Bădeni
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmatic
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 400.00 cm; Lălțime cruce = 85 cm; Grosime cruce = 45 cm; Lungime brațe = 142.00 cm; Înălțime brate = 63 - 60 cm; Grosime brațe = 50 cm; Lungime capitel = 85 cm; Înălțime capitel = 25 cm; Grosime capitel = 35 cm; Lungime bază = 120 cm; Lălțime bază = 120 cm; Lungime rând inscripție= 42 - 28 - 36 cm; Înălțime litera = 10 - 10 - 10 cm; Diametru medalion = 0 cm; Alte dimensiuni = Lungime rând inscripție față = 42 cm. Înălțime literă inscripție față = 10 cm. Lungime rând inscripție lateral dreapta = 36 cm. Înălțime literă inscripție lateral dreapta = 10 cm. Lungime rând inscripție lateral stânga = 28 cm. Înălțime rând inscripție lateral stânga = 10 cm. Dimensiuni stâlp de susținere stânga, spre drum: Înălțime (lungime) stâlp = 261 cm. Lățime stâlp = 32 cm. Grosime stâlp = 36 cm. Dimensiuni stâlp de susținere stânga, opus drumului: Înălțime (lungime) stâlp = 264 cm. Lățime stâlp = 33 cm. Grosime stâlp = 35 cm. Dimensiuni stâlp dreapta, lângă drum. Înălțime (lungime) stâlp = 235 cm Lățime stâlp = 35 cm. Grosime stâlp = 32 cm. Dimensiuni stâlp dreapta, opus drumului. Înălțime (lungime) stâlp = 239 cm. Lățime stâlp = 34 cm. Grosime stâlp = 31 cm. Dimensiuni grindă amplasată pe cei doi stâlpi din dreapta. Lungime grindă = 224 cm. Lățime grindă = 30 cm. Grosime grindă = 32 cm. Dimensiuni grindă căzută. Lungime grindă = 184 cm. Lățime grindă = 22 - 27 cm Grosime grindă = 29 cm. Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Est-Vest
Stare de conservare: Monumentul se află într-o stare de conservare medie. Intervenţii iresponsabile realizate după 1990 au dus la deteriorarea monumentului, trei dintre grinzile elegante din piatră care încadrau crucea şi legau cei patru pilaştri au fost dărămaţi, două grinzi fiind sustrase. Una din grinzi stă căzută lângă monument. Atât crucea cât şi stâplii sunt puţin afectaţi de eroziune. Prezintă porţiuni cu pierdere de material, cu muşchi, licheni şi murdărie ancrasantă. Decoraţia în relief este pe alocuri ştearsă iar inscripţiile prezintă porţiunie unde textul este ilizibil sau şters. Crucea este ușor înclinată spre dreapta.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: agricultura sau vandalismul, precum și naturale: eroziunea cauzată de intemperii și murdăria ancrasantă. Există riscul să fie lovită de mașinile agricole din zonă sau să fie strămutată. Crucea este ușor înclinată și există riscul de prăbușire.
Lucrări anterioare de restaurare: Nu sunt cunoscute lucrări de restaurare.
Bibliografie:
1. Marin, Marcela; Marin, Iuliu, La Poalele Istriței, Breaza - Merei - Năieni - Pietroasele: album monografic, Edigura Vega, Buzău, 2008, p. 105 - 106.
2. Ciobanu Doina, Piatra, un străvechi meşteşug pe plaiurile buzoiene, Mousaios, X, 2005, p. 274, planșa XIV, sursă web: https://biblioteca-digitala.ro/?volum=1149-mousaios--x-2005.
3. Crețeanu Radu, Cherulescu Violeta, Gheorghiu Aurel, Crucea Manafului: fișă de monument și fotografii, 1965, Arhiva Direcției Monumentelor Istorice, https://culturalia.ro/search/19d316d1-bc52-4778-afe5-5409bbbcd751/view.
4. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Breaza, ID 298, 2023

5. Lahovari George, Marele Dicționar Geografic al României, vol I, Socec, București, 1898, p. 635 - 637.
6. Stanciu Mihai, Crucea Manafului: istoric, 2013, în Munte si flori (site web): http://www.muntesiflori.ro/stanciu-mihai/, accesat în 2024.
7. Petrescu Doina, Crucea Manafului: fișă de monument, iunie 2017, în PUG Breaza, București, 2019.
8. Petrescu, Doina; Iacob, Mihaela; Munteanu, Roxana; Matei, Sebastian; Garvăn, Daniel, Studiu istoric, Planul Urbanistic General al comunei Breaza, județul Buzău, București, 2017, p. 38-39, 97-98, planșa 11.
9. Constantinescu Eugen-Maris, Breaza. Studiul istoric pentru PUG, 2009
10. Aldea Gheorghe, Sculptura țărănească în piatră, Editura Meridiane, București, 1969, p. 27-29, planșa IX.
11. Lahovari George, Marele Dicționar Geografic al României, vol I, Socec, București, 1898, p. 635 - 637.

Data documentarii: 30 Mai 2023

Numar de fotografii: 67 Vezi galeria

CRUCEA MANAFULUI | CRUCE LATINĂ | BREAZA Harta

Localizare