MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare: Finalul secolului al XIX-lea - primul sfert al secolului al XX-lea
Istoric: Monumentul face parte dintr-un grup de două cruci în punctul La Răscruce, lăngă Fântâna sau Puțul Cîrstarilor, fiind construite la intersecția fostului Drumului Mare cu un drum agricol care pornește din satul Vispești. Drumul Mare era un important drum medieval care în secolele XVII - XVIII lega Episcopia Buzăului de moșia de la Felefei (din Prahova) a domnitorului Constantin Brâncoveanu. De asemenea era și o importantă rută folosită de negustori în secolele XVIII și XIX. Crucea este însă ulterioară acestei perioade, grafia inscripției cu caractere latine de pe partea dreaptă a piciorului indicând faptul că acest monument a fost ridicat de un preot între finalul secolului al XIX-lea sau, mult mai probabil, primul sfert al secolului al XX-lea. Inscripția frontală, de pe picior, menționează lucrări de reparație realizate de „Grigore Păun cu soția sa Lisandra și fiica sa Maria”. Cu toate acestea, în locul unde se află acest grup de cruci apar marcate cruci și în A Doua Ridicare Topografică Habsburgică (1806 - 1864) și în A Treia Ridicare Topografică Habsburgică (1894). În mod cert, aceste cruci apar marcat pe Planurile Directoare de Tragere (1930 - 1959), când este cartografiat pentru prima oară și Puțul Cârstarilor. Pe Planurile Directoare de Tragere aceste două cruci sunt situate pe marginea drumului, de-o parte și de alta a Drumului Mare, care își schimbă traseul din cauza lucrărilor agricole. Acest lucru duce probabil și la schimbarea locației inițiale a crucilor după această perioadă.
Descriere: Cruce de tip latin, de mari dimensiuni, cu capitel (căciulă) poligonală și bază dreptunghiulară. Crucea are capitelul ușor profilat, fiind realizat din același material ca și restul de corp al crucii. Decorul frontal al crucii constă dintr-o cruce inscripționată situată la intersecția brațelor și un chenar de mărginește textul unei inscripții situate pe piciorul crucii și a monogramelor NI și CA, situate pe brațul drept și respectiv stâng ale crucii. Pe partea mediană a capului crucii mai apare și monograma ISHS. Pe muchia brațului drept apare o inscripție cu o monogramă sau datarea crucii. Pe partea dreaptă a piciorului crucii este o inscripție care indică numele comanditarului. Spatele crucii nu prezintă decor, ci doar un chenar care înscrie o altă cruce. Pe partea stângă nu există decor sau inscripție ci același chenar care profilează crucea.
Inscripții: Inscripția frontală este scrisă în limba română, în caractere latine, pe 15 rânduri, având aceeași lungime indicând lucrările de reparație realizate de acceași familie care repară și crucea alăturată. Textul acestei inscripții se află într-o stare precară, fiind aproape ilizibil. Inscripția de pe picior, de pe partea dreaptă este scrisă în limba română, în caractere latine, pe 9 rânduri, care au acceași lungime. Starea de conservare este medie spre precară, multe litere fiind aproape șterse.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Crucea face parte dintr-un grup de două monumente de for public situate la o intersecție de drumuri, lângă o fântână. Atât crucile cât și fântâna apar în vechile hărți istorice din secolul al XIX-lea, respectiv în cele două ridicări topografice habsburgice, precum și în hărțile din secolul al XX-lea, respectiv planurile directoare de tragere (1930 - 1950) și harta topografică militară (1974). Crucile se aflau la marginea Drumului Mare, un vechi important drum medieval care la finalul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea făcea legătura între moșia de la Fefelei (în prezent în jud. Prahova) și episcopia Buzăului. Drumul a rămas o importantă arteră de circulație și în secolul al XIX-lea, întrucât era o rută ce lega Valahia de Țara Moldovei. Drumul se lega și de „Drumul Vinului”, fiind legat de importante zone viticole atât din Buzău cât și din estul Prahovei (cramele de la Urlați, Merei, Sărățeanca, Tohani, Ceptura și Iordăcheanu). Monumentele sunt și dovezi ale unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. În secolul al XIX-lea în comuna Breaza erau atestați 42 de meșteri pietrari. Și la începutul secolului al XX-lea, sunt atestați meșteri renumiți din satul Bădeni, precum Dumitru Ardeleanu, Cristea Câmpeanu, sau Marin Şerban. Așadar, crucea de față este rezultatul unui meșteșug popular care se dezvoltă în zonă pentru cel puțin două secole. A fost amplasată la intersecția a două drumuri, unul din acestea reprezentând o importantă rută comercială și de comunicație, precum și într-un loc de popas. Monumentul are și rolul de a aminti personaje locale, precum preotul, cel care ridică crucea și familia Pauncu, care o repară ulterior.
Comanditar: Gligore Dumitru, Lisandra și Maria Pauncu (reparații);
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 209.00 cm; Lălțime cruce = 28 - 29 cm; Grosime cruce = 25.5 - 27 - 28 cm; Lungime brațe = 70.00 cm; Înălțime brate = 26 cm; Grosime brațe = 29 - 24.5 cm; Lungime capitel = 31 cm; Înălțime capitel = 16 cm; Grosime capitel = 25.5 cm; Lungime bază = 84 cm; Lălțime bază = 74 cm; Lungime rând inscripție= 21 - 20 cm; Înălțime litera = 7.5 - 5 cm; Diametru medalion = 0 cm; Alte dimensiuni = Lungime rând inscripție față = 21 cm. Înălțime rând inscripție față = 7 - 7.5 cm. Lungime rând înscripție lateral dreapta = 20 cm. Înălțime rând inscripție lateral dreapta = 5 cm. Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Vest
Stare de conservare: Starea de conservare este relativ bună. Este foarte puțin afectată de eroziune. Prezintă porțiuni cu mușchi și licheni și mici spărturi. Cel mai afectat element pare a fi baza (sau piua). De asemenea este afectată în foarte mică măsură de murdăria ancrasantă. Crucea este înclinată spre spate, baza nefiind îngropată.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: agricultura sau vandalismul, precum și naturale: eroziunea cauzată de intemperii și murdăria ancrasantă. Există riscul să fie lovită de mașinile agricole din zonă sau să fie strămutată. Crucea este ușor înclinată și există riscul de prăbușire.
Lucrări anterioare de restaurare: Nu sunt cunoscute lucrări anterioare de restaurare.
Bibliografie:
1. Marin, Marcela; Marin, Iuliu, La Poalele Istriței, Breaza - Merei - Năieni - Pietroasele: album monografic, Edigura Vega, Buzău, 2008, p. 105 - 106.
2. Petrescu, Doina; Iacob, Mihaela; Munteanu, Roxana; Matei, Sebastian; Garvăn, Daniel, Studiu istoric, Planul Urbanistic General al comunei Breaza, județul Buzău, București, 2017, p. 51-52, planșa 25.
3. Ciobanu Doina, Piatra, un străvechi meşteşug pe plaiurile buzoiene, Mousaios, X, 2005, p. 269-293.
4. George Lahovari, Marele Dicționar Geografic al României, vol I, Socec, București, 1898, p. 635 - 637.

Data documentarii: 25 Mai 2023

Numar de fotografii: 41 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | BREAZA Harta

Localizare