MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare: secolul al XVIII-lea
Istoric: Cruce de pomenire monumentală, ridicată la marginea marginea unui drum ce pornea din Găgeni și mergea spre Pietroasele, unde se lega de Drumul Mare sau Drumul Viilor, un drum medieval important din secolele XVII-XVIII. Drumul Mare lega Episcopia Buzăului de moșia Felefei (din Prahova) a domnitorului Constantin Brâncoveanu și era o rută importantă pentru negustori în secolele XVIII și XIX. Crucea se află lângă o cruce de dimensiuni mai mici, din secolul al XIX-lea. Aceste cruci sunt marcate pe hărțile istorice, inclusiv pe cele două ridicări habsburgice din secolul al XIX-lea, Planul Director de Tragere (reprezentând cadrul geografic din perioada antebelică și interbelică) și Harta Topografică Militară (din perioada postbelică). Pe hărțile din secolul al XIX-lea și pe Planul Director de Tragere, lângă cruci apare și o fântână. De asemenea, în apropierea crucilor existau proprietăți și case care au dispărut începând cu secolul al XX-lea. Prima atestare documentară a satului Găgeni datează din 20 noiembrie 1604 (sau 1609), din timpul domniei lui Radu Șerban. Domnitorul a întărit mitropolitului Eftenie mai multe ocine, pe care acesta le-a dăruit surorii sale Stanca și copiilor ei, Pătru și Elina. Documentul menționează că una dintre ocine, cea de la Dărmănești, a fost cumpărată de la “Visa, Șarba, Stanca și Stan din Găgeni”. O altă menționare a satului apare la 22 mai 1610, când Radu Șerban confirma lui Neagu din Târgșor “o ocină de la Găgeni” cumpărată de la Văsâiu cu 700 de aspri. De asemenea, Neagu a cumpărat o vie de la călugărița Salomiia cu 1600 de aspri și două holde de la Udriște pentru 350 de aspri. Un alt document din 15 mai 1616, din timpul domniei lui Radu Mihnea, întărește domeniile mănăstirii Mislea cu mai multe sate, printre care și Găgeni. Ocina de la Găgeni era o donație de la vornicul Voico, care a cumpărat-o de la Tudor pentru 3000 de aspri. Într-un hrisov emis la 27 ianuarie 1619, domnitorul Gavrilă Movilă întărea răscumpărarea din rumânie (vecinie) a satului Găgeni din județul Saac, ocupat de Mihai Viteazul. Documentul menționează 47 de locuitori care au plătit 70.000 de aspri pentru răscumpărarea lor. În 29 noiembrie 1619, același domnitor poruncea boierilor Drăghici din Păulești, Stan Dănescul din Dănești, Tudor din Vlădeni, Voico și Fiera din Găgeni, să cerceteze aga Leca Racotă în legătură cu o dispută privind cumpărarea unei ocine în Bălțați de la Gheorghe din Târgșor. Un zapis din 1630 menționează că boierul Stoilă vinde postelnicului Sava din Stăncești o moșie pe Dâmbu în hotarul satului Găgeni, de la apa Teleajenului până în lacul Porcului, în hotarul Târgoviștei. În "Monografia orașului Ploiești" a lui Mihail Sevastos, se menționează un zapis din 1673 prin care Dumitru Găgeanu vinde căpitanului Mareș din Ploiești "partea lui de ocină". Un document din 23 ianuarie 1659 amintește de Neagu din Găgeni ca martor într-o vânzare de pământ, alături de alți megieși: Vlad și Pană vând lui Gligolie 26 stânjeni din partea lor de ocină din satul Răsturnați, la prețul de 4 costande pe stânjen. În 1746, vel clucerul Constantin Brâncoveanul informa domnitorul Constantin Mavrocordat despre refuzul locuitorilor de pe moșia Găgeni de a presta cele 12 zile de clacă și de a da dijma. Clucerul menționa că țăranii vânduseră vinuri în timp ce vinurile sale rămăseseră nevândute. Un alt hrisov, din vremea domniei lui Mihail Draco Șuțu (1783-1786; 1791-1792; 1801-1802), menționează că moșia Găgeni era proprietatea biv vel banului Nicolae Brâncoveanu, căruia i s-a permis să organizeze un târg anual de Sfânta Treime, cu obor pentru vite și bucate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Vintileanca (sau Găgeni-Vintileanca) era o comună rurală în județul Buzău, plasa Tohani, situată între pârâul Sărata și Valea Năianca, la 31 km de orașul Buzău. Comuna includea cătunele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Gemenile, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Vintileanca și avea o populație de 1230 de locuitori. Comuna avea o suprafață de 6280 de hectare, o școală, două biserici (una în Vintileanca și una în Săhăteni), o moară cu aburi și două stâne. Proprietățile principale erau Vintileanca, Râioși, Găgeni-Sforile (proprietăți ale statului), Tândăroaia, Săhăteni, Săhăteni-Țândăroaie, Proșcani, Șerpești, Râioși, Lunca-Ghizdăveața, Văcărășteanca și alte terenuri mai mici, unele particulare, altele deținute de moșneni: Tomșani, Brezeni, Șerpești și Proșcani. Terenul era o vastă întindere de luncă, de fertilitate medie, cu multe sărături și expus adesea inundațiilor. Comuna era traversată de calea ferată Mizil-Buzău, cu halta Vintileanca, și de șoseaua națională paralelă. Alte drumuri locale includeau șoseaua comunală Săhăteni-Vintileanca și un drum vechi care pornea din Gemenile și mergea spre nord, către Pietroasele, unde se lega de Drumul Mare, un important drum comercial din secolele XVII-XIX care lega Țara Românească de Transilvania și Moldova. Găgenii de Sus (Ghisdava ul Păcleanca) era o moșie în județul Buzău, comuna Vintileanca, cătunul Găgeni. Avea o suprafață de 560 de hectare, din care 330 hectare arături, 50 hectare fânețe, 62 hectare suhat, restul fiind islaz și teren sterp. Găgenii de Sus avea 80 de locuitori și 23 de case. La începutul secolului al XIX-lea, existau doar cătunele Săhăteni și Găgeni. În secolul al XVIII-lea, satul Găgeni servea ca depozit pentru mărfurile din Brașov. După 1830, a apărut și Vintileanca. În urma împroprietăririi din 1865, toate aceste cătune s-au unit într-o singură comună, Găgeni-Vintileanca, numită mai des Vintileanca. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, cu satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus, Vintileanca și Voinești, totalizând 2046 de locuitori. Comuna Săhăteni, având satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Poșta, s-a separat temporar de Găgeni-Vintileanca în 1931. În perioada comunistă, teritoriul comunei a făcut parte între 1950 și 1952 din raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi între 1952 și 1968 din raionul Mizil al regiunii Ploiești. La reforma administrativă din 1968, comunele Vintileanca și Săhăteni au fost reunite sub numele de Săhăteni. De atunci, comuna include satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Pepiniera Istrița, formând satul Săhăteni, iar satul Voinești a fost inclus în satul Vintileanca.
Descriere: Cruce latină, de dimensiuni monumentale, cu căciulă atașată, prinsă într-un piuă dreptunghiulară, îngropată. Capitelul sau căciula are formă dreptunghiulară și are forma unui coronament decorat cu creneluri și merloane în partea superioară un echin (bandă) mare rotunjită în partea mediană și un echin rectangular mai mic în partea superioară. Marginile crucii sunt îngroșate asemeni unei borduri care încadrează ornamentele și inscripțiile. Crucea este frumos ornamentată și inscripționată pe toate fețele. În partea frontală, orientată spre drum, este decorată cu un blazon în partea superioară. Decorul central este reprezentat prin cinci medalione circulare sculptate, legate între ele cu noduri, și decorate cu aripioare. Medalionul central încadrează o rozetă și este ușor mai mare în raport cu celelalte medalionae. Medalionul din partea superioară, de pe capul crucii, încadrează monograma creștină IC. Medalionul de pe brațul drept încadrează monograma creștină NH. Medalionul de pe brațul stâng încadrează monograma creștină KA iar medalionul de pe partea superioară a piciorului crucii încadrează monograma XC. Pe piciorul crucii este o inscripție cu o dedicație scrisă în limba română cu caractere chirilice. Inscripția se continuă apoi pe fețele laterale, pe picior, în partea stângă și în partea dreaptă. La baza piciorului, pe ambele fețe laterale prezintă două caneluri în formă de ove. Pe spatele crucii este sculptat un motiv decorativ vegetal care cuprinde întreaga față a crucii, respectiv un vrej de viță de vie format din linii sunoase și curbe, imitând tulpinile, precum și frunze și muguri.
Inscripții: Inscripția frontală este scrisă în limba română cu caractere chirilice, pe 24 de rânduri, cu lungimea de 42 de cm și litere cu înălțimea de 6 cm. Inscripția de pe picior, de pe partea stângă este scrisă în limba română cu caractere chirilice, pe 17 rânduri, cu lungimea de 10-15 cm, de sus în jos și litere cu înălțimea de 6 cm. Inscripția de pe picior, de pe partea dreaptă este scrisă în limba română cu caractere chirilice, pe 17 rânduri, cu lungimea de 15-17 cm, de sus în jos și litere cu înălțimea de 6 cm.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Cruce de comemorare ridicată cel mai probabil de un membru ale elitei locale, la marginea unui drum care se lega de o importantă rută comercială. Crucea este posibil să fie asociată și unei fântâni. Obiceiul de a ridica o cruce de piatră lângă o fântână datează din Evul Mediu și avea multiple semnificații. În primul rând, era un mod de a creștina sacralitatea păgână a izvorului. Crucea de piatră evidenția actul ctitoricesc al construirii unui puț sau fântâni. Construirea unei fântâni era un act de mare generozitate pentru comunitate și, în special, pentru trecători. Ridicarea unei fântâni și a unei cruci era un act creștinesc important și mult mai accesibil oamenilor de rând decât ctitorirea unui lăcaș de cult. . Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi.
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 307.00 cm; Lălțime cruce = 49 - 50 cm; Grosime cruce = 28 - 34 cm; Lungime brațe = 126.00 cm; Înălțime brate = 49 - 50 cm; Grosime brațe = 24 - 27 cm; Lungime capitel = 0 cm; Înălțime capitel = 0 cm; Grosime capitel = 0 cm; Lungime bază = 104 cm; Lălțime bază = 116 cm; Lungime rând inscripție= 40 - 42 cm; Înălțime litera = 6 cm; Diametru medalion = 30 cm; Alte dimensiuni = Inscripție rând picior: Lungime rând = 40 - 42 cm. Înălțime literă = 6 cm. Inscripție picior laterale dreapta: Lungime rând = 15 - 17 cm. Înălțime literă = 6 cm. Inscripție picior lateral stânga: Lungime rând = 15 - 10 cm. Înălțime literă = 6 cm. Diametru medalion central = 30 cm. Diametru medalion cap = 22 cm. Diametru medalion picior = 22.5 cm Diametru medalion braț stânga = 22 cm. Diametru medalion braț dreapta = 22.5 cm. Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Est-Vest (fața spre vest, spre drum)
Stare de conservare: Starea de conservare este relativ bună. Pe medalionul de pe brațul stâng precum și pe spatele crucii sunt depuși mușchi/licheni. Pe capitel, pe brațe și pe picior se văd urme ale murdăriei ancrasante. Marginile crucii prezină mici spărturi și pierderi de material. Inscripțiile sunt lizibile și sunt într-o stare bună de conservare așa cum sunt și celeltalte ornamente. Este ușor afectată de factorii de eroziune. Era parțial acoperită de vegetație. Nu prezintă risc de prăbușire.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: lucrări agricole, strămutare sau vandalizare, precum și naturale: eroziunea cauzată de intemperii sau de murdăria ancrasantă.
Lucrări anterioare de restaurare: Nu se cunosc lucrări de restaurare. Se observ urmele unei intervenții pe partea dreaptă, unde este introdus un piron de fier.
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Găgeni, ID 303, 2023
2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol III, Socec, București, 1900, p. 476-477.
3. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol V, Socec, București, 1902, p. 747-748
4. Bodale Arcadie, Fântânile și dreptul de patronat, Buletin Științific. Revistă de Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie, 27 (40), 2017, 6-32, sursă web: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6-32.pdf
5. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Istrița de Jos, ID 302, 2023

Data documentarii: 29 Mai 2023

Numar de fotografii: 65 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | GĂGENI Harta

Localizare