MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare - An: 1894
Datare: secolul al XIX-lea; ultimul sfert al secolului al XIX-lea
Istoric: Cruce de pomenire ridicată de o familie din comunitate la finele secolului al XIX-lea. Crucea este marcată pe hărțile istorice, respectiv pe Planul Director de Tragere, fiind amplasată la marginea de sud-vest a fostului cătun Găgenii de Sus sau Găgeni Sforile, într-o zonă nelocuită în acel moment, la marginea drumului, aproape de o răscruce, respectiv de drumul care venea dinspre satul Găgenii de Jos și Miroși și drumul care se lega de șoseaua Vintileanca – Săhăteni. Crucea a fost ridicată pe terenul care între secolele XVII-XVIII reprezenta stupăria Schitului Ciolanu de la Tisău. Prima atestare documentară a satului Găgeni datează din 20 noiembrie 1604 (sau 1609), din timpul domniei lui Radu Șerban. Domnitorul a întărit mitropolitului Eftenie mai multe ocine, pe care acesta le-a dăruit surorii sale Stanca și copiilor ei, Pătru și Elina. Documentul menționează că una dintre ocine, cea de la Dărmănești, a fost cumpărată de la “Visa, Șarba, Stanca și Stan din Găgeni”. O altă menționare a satului apare la 22 mai 1610, când Radu Șerban confirma lui Neagu din Târgșor “o ocină de la Găgeni” cumpărată de la Văsâiu cu 700 de aspri. De asemenea, Neagu a cumpărat o vie de la călugărița Salomiia cu 1600 de aspri și două holde de la Udriște pentru 350 de aspri. Un alt document din 15 mai 1616, din timpul domniei lui Radu Mihnea, întărește domeniile mănăstirii Mislea cu mai multe sate, printre care și Găgeni. Ocina de la Găgeni era o donație de la vornicul Voico, care a cumpărat-o de la Tudor pentru 3000 de aspri. Într-un hrisov emis la 27 ianuarie 1619, domnitorul Gavrilă Movilă întărea răscumpărarea din rumânie (vecinie) a satului Găgeni din județul Saac, ocupat de Mihai Viteazul. Documentul menționează 47 de locuitori care au plătit 70.000 de aspri pentru răscumpărarea lor. În 29 noiembrie 1619, același domnitor poruncea boierilor Drăghici din Păulești, Stan Dănescul din Dănești, Tudor din Vlădeni, Voico și Fiera din Găgeni, să cerceteze aga Leca Racotă în legătură cu o dispută privind cumpărarea unei ocine în Bălțați de la Gheorghe din Târgșor. Un zapis din 1630 menționează că boierul Stoilă vinde postelnicului Sava din Stăncești o moșie pe Dâmbu în hotarul satului Găgeni, de la apa Teleajenului până în lacul Porcului, în hotarul Târgoviștei. În "Monografia orașului Ploiești" a lui Mihail Sevastos, se menționează un zapis din 1673 prin care Dumitru Găgeanu vinde căpitanului Mareș din Ploiești "partea lui de ocină". Un document din 23 ianuarie 1659 amintește de Neagu din Găgeni ca martor într-o vânzare de pământ, alături de alți megieși: Vlad și Pană vând lui Gligolie 26 stânjeni din partea lor de ocină din satul Răsturnați, la prețul de 4 costande pe stânjen. În 1746, vel clucerul Constantin Brâncoveanul informa domnitorul Constantin Mavrocordat despre refuzul locuitorilor de pe moșia Găgeni de a presta cele 12 zile de clacă și de a da dijma. Clucerul menționa că țăranii vânduseră vinuri în timp ce vinurile sale rămăseseră nevândute. Un alt hrisov, din vremea domniei lui Mihail Draco Șuțu (1783-1786; 1791-1792; 1801-1802), menționează că moșia Găgeni era proprietatea biv vel banului Nicolae Brâncoveanu, căruia i s-a permis să organizeze un târg anual de Sfânta Treime, cu obor pentru vite și bucate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Vintileanca (sau Găgeni-Vintileanca) era o comună rurală în județul Buzău, plasa Tohani, situată între pârâul Sărata și Valea Năianca, la 31 km de orașul Buzău. Comuna includea cătunele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Gemenile, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Vintileanca și avea o populație de 1230 de locuitori. Comuna avea o suprafață de 6280 de hectare, o școală, două biserici (una în Vintileanca și una în Săhăteni), o moară cu aburi și două stâne. Proprietățile principale erau Vintileanca, Râioși, Găgeni-Sforile (proprietăți ale statului), Tândăroaia, Săhăteni, Săhăteni-Țândăroaie, Proșcani, Șerpești, Râioși, Lunca-Ghizdăveața, Văcărășteanca și alte terenuri mai mici, unele particulare, altele deținute de moșneni: Tomșani, Brezeni, Șerpești și Proșcani. Terenul era o vastă întindere de luncă, de fertilitate medie, cu multe sărături și expus adesea inundațiilor. Comuna era traversată de calea ferată Mizil-Buzău, cu halta Vintileanca, și de șoseaua națională paralelă. Alte drumuri locale includeau șoseaua comunală Săhăteni-Vintileanca și un drum vechi care pornea din Gemenile și mergea spre nord, către Pietroasele, unde se lega de Drumul Mare, un important drum comercial din secolele XVII-XIX care lega Țara Românească de Transilvania și Moldova. Găgenii de Sus (Ghisdava ul Păcleanca) era o moșie în județul Buzău, comuna Vintileanca, cătunul Găgeni. Avea o suprafață de 560 de hectare, din care 330 hectare arături, 50 hectare fânețe, 62 hectare suhat, restul fiind islaz și teren sterp. Găgenii de Sus avea 80 de locuitori și 23 de case. La începutul secolului al XIX-lea, existau doar cătunele Săhăteni și Găgeni. În secolul al XVIII-lea, satul Găgeni servea ca depozit pentru mărfurile din Brașov. După 1830, a apărut și Vintileanca. În urma împroprietăririi din 1865, toate aceste cătune s-au unit într-o singură comună, Găgeni-Vintileanca, numită mai des Vintileanca. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, cu satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus, Vintileanca și Voinești, totalizând 2046 de locuitori. Comuna Săhăteni, având satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Poșta, s-a separat temporar de Găgeni-Vintileanca în 1931. În perioada comunistă, teritoriul comunei a făcut parte între 1950 și 1952 din raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi între 1952 și 1968 din raionul Mizil al regiunii Ploiești. La reforma administrativă din 1968, comunele Vintileanca și Săhăteni au fost reunite sub numele de Săhăteni. De atunci, comuna include satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Pepiniera Istrița, formând satul Săhăteni, iar satul Voinești a fost inclus în satul Vintileanca.
Descriere: Cruce latină, de mici dimensiuni, cu capitel fix, prinsă într-o bază îngropată. Căciula sau capitelul are o formă de dreptunghiu trapezoidal, în partea frontală fiind decorat un cu trapez inscripționat. Crucea este inscripționată în partea frontală și pe laterale, pe picior. În partea frontală, inscripțiile și ornamentele care decorau partea superioară sunt aproape șterse. Se observă o monogramă în partea superioară a capului crucii, respectiv monograma ISHS. Pe brațe se văd inscripționate monogramele NI, pe brațul drept și CA, pe brațul stâng. Pe piciorul crucii este o inscripție în limba română cu alfabet latin. Mai este inscripționată și pe laterală, pe partea dreaptă, pe picior.
Inscripții: Inscripția din partea frontală, de pe picior este scrisă în limba română cu alfabet latin, pe 11 rânduri, cu lungimea de 23 cm și litere cu înălțimea de 6 cm. Pe picior, pe laterală este o inscripție în limba română scrisă cu alfabet latin, pe 5 rânduri, cu lungimea de 19 cm și litere cu înălțimea de 6 cm.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Cruce de pomenire ridicată inițial la marginea unui drum. Acum este încrădită într-o grădină. Crucea se află în apropierea unei cruci mai vechi, pe un teren care a ținut de vechea stupărie a Schitului Ciolanu. Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi.
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 137.00 cm; Lălțime cruce = 30 cm; Grosime cruce = 19 - 20 cm; Lungime brațe = 61.50 cm; Înălțime brate = 32 cm; Grosime brațe = 20.5 cm; Lungime capitel = 36 cm; Înălțime capitel = 15 cm; Grosime capitel = 23 cm; Lungime bază = 0 cm; Lălțime bază = 0 cm; Lungime rând inscripție= 23 cm; Înălțime litera = 6 cm; Diametru medalion = 0 cm; Alte dimensiuni = Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Vest-Est (cu fața către drum)
Stare de conservare: Starea de conservare este medie spre relativ bună. Prezintă mici spărturi, este ușor înclinată spre dreapta, în față. Inscripția este parțial ștearsă iar decorația frontală nu se mai vede. Nu prezintă pierderi de material. Este afectată în mică măsură de mușchi, licheni, de murdăria ancrasantă și de factorii de eroziune.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: lucrări agricole, strămutare sau vandalizare, precum și naturale: eroziunea cauzată de intemperii sau de murdăria ancrasantă.
Lucrări anterioare de restaurare: Nu se cunosc lucrări de restaurare.
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Găgeni, ID 287, 2023
2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol III, Socec, București, 1900, p. 476-477.
3. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol V, Socec, București, 1902, p. 747-748
4. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Găgeni, ID 286, 2023,

Data documentarii: 24 Mai 2023

Numar de fotografii: 25 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | GĂGENI Harta

Localizare