MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare: secolul al XIX-lea
Istoric: Cruce de pomenire ridicată la marginea unui drum datând de la jumătatea secolului al XIX-lea. Crucea nu este marcată pe hărțile istorice. Observăm însă că în apropierea ei, pe Planul Director de Tragere este marcată o fântână. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Vintileanca (sau Găgeni-Vintileanca) era o comună rurală în județul Buzău, plasa Tohani, situată între pârâul Sărata și Valea Năianca, la 31 km de orașul Buzău. Comuna includea cătunele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Gemenile, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Vintileanca și avea o populație de 1230 de locuitori. Comuna avea o suprafață de 6280 de hectare, o școală, două biserici (una în Vintileanca și una în Săhăteni), o moară cu aburi și două stâne. Proprietățile principale erau Vintileanca, Râioși, Găgeni-Sforile (proprietăți ale statului), Tândăroaia, Săhăteni, Săhăteni-Țândăroaie, Proșcani, Șerpești, Râioși, Lunca-Ghizdăveața, Văcărășteanca și alte terenuri mai mici, unele particulare, altele deținute de moșneni: Tomșani, Brezeni, Șerpești și Proșcani. Terenul era o vastă întindere de luncă, de fertilitate medie, cu multe sărături și expus adesea inundațiilor. Comuna era traversată de calea ferată Mizil-Buzău, cu halta Vintileanca, și de șoseaua națională paralelă. Alte drumuri locale includeau șoseaua comunală Săhăteni-Vintileanca și un drum vechi care pornea din Gemenile și mergea spre nord, către Pietroasele, unde se lega de Drumul Mare, un important drum comercial din secolele XVII-XIX care lega Țara Românească de Transilvania și Moldova. Găgenii de Sus (Ghisdava ul Păcleanca) era o moșie în județul Buzău, comuna Vintileanca, cătunul Găgeni. Avea o suprafață de 560 de hectare, din care 330 hectare arături, 50 hectare fânețe, 62 hectare suhat, restul fiind islaz și teren sterp. Găgenii de Sus avea 80 de locuitori și 23 de case. La începutul secolului al XIX-lea, existau doar cătunele Săhăteni și Găgeni. În secolul al XVIII-lea, satul Găgeni servea ca depozit pentru mărfurile din Brașov. După 1830, a apărut și Vintileanca. În urma împroprietăririi din 1865, toate aceste cătune s-au unit într-o singură comună, Găgeni-Vintileanca, numită mai des Vintileanca. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Găgeni-Vintileanca în aceeași plasă, cu satele Găgenii de Jos, Găgenii de Sus, Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus, Vintileanca și Voinești, totalizând 2046 de locuitori. Comuna Săhăteni, având satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Poșta, s-a separat temporar de Găgeni-Vintileanca în 1931. În perioada comunistă, teritoriul comunei a făcut parte între 1950 și 1952 din raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi între 1952 și 1968 din raionul Mizil al regiunii Ploiești. La reforma administrativă din 1968, comunele Vintileanca și Săhăteni au fost reunite sub numele de Săhăteni. De atunci, comuna include satele Săhătenii de Jos, Săhătenii de Sus și Pepiniera Istrița, formând satul Săhăteni, iar satul Voinești a fost inclus în satul Vintileanca.
Descriere: Cruce latină, de dimensiuni mici spre medii, fără capitel. O parte din piciorul crucii și baza sunt îngropate. Crucea pare să fi fost ornamentată doar în partea frontală, orientată spre drum. A fost văruită iar acest lucru afectează atât calcarul din care este sculptat monumentul precum și ornamentația și inscripțiile. Marginile părții forntale ale crucii sunt sculptate cu o bordură care încadrează o cruce cu partea superioară în V. Decorul principal este reprezentat de cinci medalioane în relief. Medalionul central este de mai mari dimensiuni în raport cu celelalte și încadrează un motiv floral, o rozetă. Medalionul de pe cap are marginile mai îngroșate și cel mai probabil încadrează monograma IC. Pe brațe sunt două medalione lipite de cel central, respectiv medalionul de pe brațul drept care încadrează monograma NH și cel de pe brațul stâng care încadrează monograma KA. Pe picior este un medalion mai mic care încadrează monograma XC. Aceste ultime trei medalioane sunt legate de cel central, spre deosebire de cel din partea superioară care este despărțit. Pe piciorul crucii este o inscripție ilizibilă, scrisă cel mai probabil în limba română cu alfabet chirilic. O lată inscripție este și pe muchia brațului drept.
Inscripții: Inscripția de pe picior, în partea frontală este scrisă în limba română cu caractere chirilice, pe 7? rânduri (vizibile) cu lungimea de 24-26 de cm, din partea superioară spre bază și litere cu înălțimea de 5 cm. Inscripția se continuă pe partea de picior îngropată.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Cruce de pomenire ridicată la marginea unui drum. Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi.
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 133.00 cm; Lălțime cruce = 28.5 - 36 cm; Grosime cruce = 26.5 - 29.5 cm; Lungime brațe = 78.00 cm; Înălțime brate = 31 - 32 cm; Grosime brațe = 28 cm; Lungime capitel = 0 cm; Înălțime capitel = 0 cm; Grosime capitel = 0 cm; Lungime bază = 0 cm; Lălțime bază = 0 cm; Lungime rând inscripție= 24 - 26 cm; Înălțime litera = 5 cm; Diametru medalion = 0 cm; Alte dimensiuni = Lungime rând brațul drept = 19 cm; Diametru medalion central = 27 cm; Diametru medalion cap = 18 cm; Diametru medalion picior = 14.5 cm; Diametru braț stânga = 16 cm; Diametru medalion braț dreapta = 19 cm. Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Est-Vest (fața spre vest, spre drum)
Stare de conservare: Starea de conservare este medie spre precară. Crucea a fost văruită iar acest lucru a afectat atât calcarul din care este realizată crucea precum și
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Găgeni, ID 288, 2023
2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol III, Socec, București, 1900, p. 476-477.
3. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol V, Socec, București, 1902, p. 747-748
4. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Găgeni, ID 287, 2023

Data documentarii: 24 Mai 2023

Numar de fotografii: 20 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | GĂGENI Harta

Localizare