MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare: secolul al XIX-lea
Istoric: Crucea este ridicată la o răscruce de drumuri într-o zonă viticolă de pe Dealu Giurescu și marca probabil hotarul dintre domeniul Conacului Fințescu și alte domenii din zonă. Crucea nu este marcată pe hărțile istorice. Conacul Fințești datează din secolul al XVIII-lea fiind refăcut ulterior la începutul secolului al XX-lea. Conacul prezintă elemente ale stilurilor brâncovenesc și neoromânesc, ceea ce îl face un amestec unic de influențe arhitecturale. Domeniul Fințescu avea o întindere impresionantă, înconjurată de peisaje pitorești și natură luxuriantă, A servit maii multor personalități, cel care i-a dat numele fiind Ion Fințescu, fost ministru al economiei și decan al Facultății de Drept din București. Crucea se află la limita dintre Fințești și Proșca, pe drumuri secundare care se legau de Drumul Mare sau Drumul Viilor. Prima atestare documentară a satului Proșca datează din 2/3 septembrie 1525 cu ocazia unei întăriri domnești de ocine: „Iarăși să fie a lui Barbu cu fii săi în Proșcani” (DRH B, II, p. 482, nr. II). Astfel este atestat cu numele de Proșcani. Satul a mai fost identificat cu denumirile de Proșchea, Proșca de Jos, Procica sau chiar Gliza. Un Neagu din Proșcani mai este pomenit ca martor în 20 august 1602 la vânzarea unei țigănci către renumita doamnă Neaga, nefericita soție a excomunicatului Mihnea Turcitul (DRH, B, XVI,/2, p. 379). Viile din Satul Proșca erau donate la 14 mai 1618 mănăstirii Aninoasa – Cislău (DRJ, XXVIII/3, p. 228). Procica de Jos este menționată în 3 aprilie 1641. Andrei, boiernaș hotarnic din Proșca este reținut în 7 mai 1641 la un proces al moșnenilor din Podgoria. La 7 ianuarie 1644, Matei Basarab îi dădea slugii sale „Vlaicu ceașul de roșie de Proșca de Sud Sac și cumnatului său Dragomir și cu frații lui și feciorilor lor..moșia și în Proșca în hotarul Pârvulescu”. Se mai menționa alți trei moșieri: Pârvulescu Pârvu, popa Daia cu cumnații lui li Nechifor. (DRH B, XXIV, p. 330). Moșnenii din Proșca s-au judecat cu mănăstirii Bradu la începutul secolului al XVIII-lea pentru podgoriile de aici. Nicolae Mavrocordat poruncea la 23 mai 1717 ca mănăstirea să „posede75 de stânjeni de la apa Nișcovului, de sub dălma den apa Nișcovului, până în piatra Cislăului sau predalul Buzăului, iar restul până în câmp să rămâie proprietate moșnenească”. Conflictul dintre moșnenii din Proșca și mănăstirea Bradu a continuat însă până spre jumătatea secolului al XIX-lea. Moșnenii din Proșcani și Gliza înaintau în 1857 un proces Mănăstirii Bradu pentru o cotropire, proces care ajunge la Înalta Curte. Schitul de la Proșca a fost construit în anul 1774, fiind cartografit și pe harta colonelului Specht. Spre anul 1800 biserica din lemn a schirului este înlocuită de o biserică de zid, devenind biserică de mir la începutul secolului al XIX-lea. Biserica este reparată cu contribuția tuturor moșnenilor în anul 1867.Proșca era un cătun din comuna Năeni, plasa Tohani la începutul secolului al XIX-lea, având 400 de locuitori și 93 de case. În 1864 se unește cu satul Năeni, devenind Năeni-Proșca. Proșca se separă de Năeni în 1925, când satele comunei Vispești sunt transferate comunei Năeni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Fințești era reședința comunei omonime, formată din satele Fințești și Tufele-Fințești și aflată în plasa Tohani a județului Buzău. Ea avea 1240 de locuitori, o biserică și o școală cu 62 de elevi, din care 6 fete. În 1925, comuna este desființată și alipită comunei Jugureni, pentru a reapărea în 1931 cu satele Fințești și Bordușani-Tufele. În 1950 a trecut la raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești, iar în 1968 a revenit la județul Buzău și a fost desființată, fiind inclusă în comuna Năeni.
Descriere: Cruce latină, de mici dimensiuni, cu capitel și prinsă într-o bază dreptunghiulară. Capitelul este dreptunghiular, într-o stare precară și nu se poate spune dacă prezenta decor. Crucea se află într-o stare precară inscripțiile find distruse iar decorația abia se mai poate vedea. În partea frontală, orientată spre conac, este decorată cu 5 medalione dispuse pe cap, pe brațe în partea mediană și pe picior. Se mai vede medalionul central, mai mare decât celelalte patru și care încadrează o rozetă. Celelalte medalioane sunt aproape șterse și nu se mai vede ce încadrau. Cel mai probabil încadrau monogramele hristice. Pe picior, în partea frontală și în partea stângă sunt urme care ar sugera existența unei inscripții, acum distrusă. Piciorul și baza crucii au fost refăcute, baza fiind din ciment.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Cruce se află la o răscruce de drumuri, făcând legătura între satele Proșca, Fințești și domeniul Conacului Fințescu și alte domenii din zonă. Crucea poate fi și cruce care marca hotarul între aceste domenii. Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. Fenomenul datează din epoca medievală până în secolul al XX-le
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 120.00 cm; Lălțime cruce = 28 - 32 cm; Grosime cruce = 23 cm; Lungime brațe = 58.00 cm; Înălțime brate = 34 - 35 cm; Grosime brațe = 24 - 22 cm; Lungime capitel = 36 cm; Înălțime capitel = 15 cm; Grosime capitel = 33 cm; Lungime bază = 75 cm; Lălțime bază = 102 cm; Lungime rând inscripție= 0 cm; Înălțime litera = 0 cm; Diametru medalion = 0 cm; Alte dimensiuni = Diametru medalion central = 21.5 cm. Diametru medalion picior = 16 cm. Diametru medalion braț stânga = 15 cm. Diametru medalion braț dreapta = 14 cm. Diametru medalion cap = 16 cm. Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Nord-Sud (cu fața spre Conacul Fințescu, spre sud)
Stare de conservare: Starea de conservare este precară. Crucea este serios afectată de eroziune și de mușchi licheni. Este afectată serioas și de murdăria ancrasantă. Piciorul și baza nu par a fi cele inițiale. Calcarul din care este realizată crucea este serios afectat.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: strămutare, să fie lovită de mașini sau mașini agricole sau vandalism, precum și naturale: eroziunea și murdăria ancrasantă
Lucrări anterioare de restaurare: Nu se cunosc lucrări de restaurare.
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Fințești, ID 326, 2023
2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol III, Socec, București, 1900, p. 366.
3. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Fințești, ID 325, 2023

Data documentarii: 08 Iunie 2023

Numar de fotografii: 33 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | PROȘCA Harta

Localizare