MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare - An: 1810
Datare: secolul al XIX-lea; primul sfert al secolului al XIX-lea
Istoric: Crucea face parte dintr-un ansamblu de trei cruci, două aproape identice ridicate probabil în același timp și una mai veche. Această cruce este cea mai veche și este marcată pe Planul Director de Tragere și pe Harta Topogafică Militară. Crucea este ridicată la o răscruce de drumuri, pe drumul care lega Proșca de conacul Fințești. Crucea este orietată cu fața spre drum iar inscripția este scrisă în alfabet chirilic. Prima atestare documentară a satului Proșca datează din 2/3 septembrie 1525 cu ocazia unei întăriri domnești de ocine: „Iarăși să fie a lui Barbu cu fii săi în Proșcani” (DRH B, II, p. 482, nr. II). Astfel este atestat cu numele de Proșcani. Satul a mai fost identificat cu denumirile de Proșchea, Proșca de Jos, Procica sau chiar Gliza. Un Neagu din Proșcani mai este pomenit ca martor în 20 august 1602 la vânzarea unei țigănci către renumita doamnă Neaga, nefericita soție a excomunicatului Mihnea Turcitul (DRH, B, XVI,/2, p. 379). Viile din Satul Proșca erau donate la 14 mai 1618 mănăstirii Aninoasa – Cislău (DRJ, XXVIII/3, p. 228). Procica de Jos este menționată în 3 aprilie 1641. Andrei, boiernaș hotarnic din Proșca este reținut în 7 mai 1641 la un proces al moșnenilor din Podgoria. La 7 ianuarie 1644, Matei Basarab îi dădea slugii sale „Vlaicu ceașul de roșie de Proșca de Sud Sac și cumnatului său Dragomir și cu frații lui și feciorilor lor..moșia și în Proșca în hotarul Pârvulescu”. Se mai menționa alți trei moșieri: Pârvulescu Pârvu, popa Daia cu cumnații lui li Nechifor. (DRH B, XXIV, p. 330). Moșnenii din Proșca s-au judecat cu mănăstirii Bradu la începutul secolului al XVIII-lea pentru podgoriile de aici. Nicolae Mavrocordat poruncea la 23 mai 1717 ca mănăstirea să „posede75 de stânjeni de la apa Nișcovului, de sub dălma den apa Nișcovului, până în piatra Cislăului sau predalul Buzăului, iar restul până în câmp să rămâie proprietate moșnenească”. Conflictul dintre moșnenii din Proșca și mănăstirea Bradu a continuat însă până spre jumătatea secolului al XIX-lea. Moșnenii din Proșcani și Gliza înaintau în 1857 un proces Mănăstirii Bradu pentru o cotropire, proces care ajunge la Înalta Curte. Schitul de la Proșca a fost construit în anul 1774, fiind cartografit și pe harta colonelului Specht. Spre anul 1800 biserica din lemn a schirului este înlocuită de o biserică de zid, devenind biserică de mir la începutul secolului al XIX-lea. Biserica este reparată cu contribuția tuturor moșnenilor în anul 1867.Proșca era un cătun din comuna Năeni, plasa Tohani la începutul secolului al XIX-lea, având 400 de locuitori și 93 de case. În 1864 se unește cu satul Năeni, devenind Năeni-Proșca. Proșca se separă de Năeni în 1925, când satele comunei Vispești sunt transferate comunei Năeni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Fințești era reședința comunei omonime, formată din satele Fințești și Tufele-Fințești și aflată în plasa Tohani a județului Buzău. Ea avea 1240 de locuitori, o biserică și o școală cu 62 de elevi, din care 6 fete. În 1925, comuna este desființată și alipită comunei Jugureni, pentru a reapărea în 1931 cu satele Fințești și Bordușani-Tufele. În 1950 a trecut la raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești, iar în 1968 a revenit la județul Buzău și a fost desființată, fiind inclusă în comuna Năeni.
Descriere: Cruce latină, de dimensiuni medii, prinsă într-un socul dreptunghiular, dispus pe sol. Partea superioară a crucii nu se mai păstrează (capul și posibil capitelul crucii). Decorația centrală era reprezentată de cinci medalioane cu decor, patru dintre ele dispuse pe cele patru brațe și care încadrau monogramele IC NI KA XS, legate de un medalion central, mai mare și care încadra o rozetă. Pe picior, în partea frontală prezenta o inscripție aproape ilizibilă în prezent scrisă în limba română cu caractere chirilice. Crucea mai prezintă inscripții și pe ambele fețe laterale ale piciorului precum și pe muchia brațului stâng. Pe spate nu sunt urme de ornamentație sau de inscripții. Soclul e un bloc rectangular neregulat, pus pe sol și cu numeroase spărturi. Este susținut de un alt bloc îngropat.
Inscripții: Inscripția frontală este scrisă în limba română cu caractere chirilice, pe 9 rânduri, cu lungimea de 23 de cm și înălțimea literelor de 6,5 cm. Inscripția de partea stângă a piciorului este scrisă în limba română, cu caractere chirilice, pe 10 rânduri, cu lungimea de 17 de cm și înălțimea literelor de 4,5 cm. Inscripția de pe muchia brațului stâng este scrisă în limba română cu caractere chirilice, pe 4 rânduri, cu lungimea de 15,5 cm și înălțimea literelor de 5,5 cm. Inscripția de pe partea dreaptă a piciorului este scrisă în limba română cu caractere chirilice, pe 4 rânduri, cu lungimea de 13 cm și înălțimea literelor de 3,5 cm.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Crucea face parte dintr-un ansamblu de trei cruci, situate la o răscruce de drumuri care făcea legătura între satul Proșca, Năeni, Fințești și domeniile viticole de la baza Dealurilor Istriței, fiind și drumul de la Proșca la Conacul Fințești. Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. Fenomenul datează din epoca medievală până în secolul al XX-le
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 110.00 cm; Lălțime cruce = 30.5 - 34 cm; Grosime cruce = 24 cm; Lungime brațe = 67.50 cm; Înălțime brate = 31.5 - 33 cm; Grosime brațe = 23 cm; Lungime capitel = 0 cm; Înălțime capitel = 0 cm; Grosime capitel = 0 cm; Lungime bază = 120 cm; Lălțime bază = 88 cm; Lungime rând inscripție= 23 cm; Înălțime litera = 6.5 cm; Diametru medalion = 24.5 cm; Alte dimensiuni = Lungime rând inscripție față picior = 23 cm. Înălțime literă inscripție față picior = 6.5 cm. Lungime rând inscripție lateral stânga picior = 17 cm. Înălțime literă inscripție lateral stânga picior = 4.5 cm. Lungime rând inscripție lateral stânga braț = 15.5 cm. Înălțime literă inscripție lateral stânga braț = 5.5 cm. Lungime rând inscripție lateral dreapta picior = 13 cm. Înălțime literă inscripție lateral dreapta picior = 3.5 cm. Diametru medalion central = 24.5 cm. Diametru medalion picior = 15 cm. Diametru medalion braț stânga = 17.5 cm. Diametru medalion braț dreapta = 17 cm. Diametru medalion cap = 17.5 cm. Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Nord-Est - Sud-Vest (cu fața spre sud-vest, spre drum).
Stare de conservare: Starea de conservare este precară. Îi lipsește partea superioară și este grav afectată de mușchii și licherii precum și de factorii de eroziune. Este serios afectată de murdăria ancrasantă și prezintă mai prezintă spărturi și perderi de material, în special în spatele crucii. Inscripția și decorul sunt aproape ilizibile în partea frontală. Prezintă și puține fisuri. Este înclinată spre sud prezentând un posibil risc de prăbușire.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: strămutare, să fie lovită de mașini sau mașini agricole sau vandalism, precum și naturale: eroziunea și murdăria ancrasantă. Prezintă și risc de prăbușire.
Lucrări anterioare de restaurare: Nu se cunosc lucrări de restaurare.
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Proșca, ID 321, 2023
2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol III, Socec, București, 1900, p. 366.
3. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Proșca, ID 320, 2023

Data documentarii: 07 Iunie 2023

Numar de fotografii: 21 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | PROȘCA Harta

Localizare