MONUMENTE LA RĂSCRUCE - Detalii CRUCE LATINĂ

Datare - An: 1913
Datare: secolul al XX-lea; primul sfert al secolului al XX-lea
Istoric: Cruce de pomenire ridicată pe pe un drum vechi, aprope de hotarul dintre Fințești și Năeni, pe un drum carea făcea legătura dintre Năeni și domeniul Fințescu. Crucea este orientată cu fața spre acest drum agricol. La marginea acestui drum sunt numeroase cruci de piatră datate din secolul al XIX-lea sau început de secol XX care pe lângă funcția de cruci de pomenire pot avea și funcție de a marca hotare sau delimitări de proprietăți. Crucea este marcată pe hărțile istorice, respectiv pe Harta Topografică Militară. Prima atestare documentară a satului Proșca datează din 2/3 septembrie 1525 cu ocazia unei întăriri domnești de ocine: „Iarăși să fie a lui Barbu cu fii săi în Proșcani” (DRH B, II, p. 482, nr. II). Astfel este atestat cu numele de Proșcani. Satul a mai fost identificat cu denumirile de Proșchea, Proșca de Jos, Procica sau chiar Gliza. Un Neagu din Proșcani mai este pomenit ca martor în 20 august 1602 la vânzarea unei țigănci către renumita doamnă Neaga, nefericita soție a excomunicatului Mihnea Turcitul (DRH, B, XVI,/2, p. 379). Viile din Satul Proșca erau donate la 14 mai 1618 mănăstirii Aninoasa – Cislău (DRJ, XXVIII/3, p. 228). Procica de Jos este menționată în 3 aprilie 1641. Andrei, boiernaș hotarnic din Proșca este reținut în 7 mai 1641 la un proces al moșnenilor din Podgoria. La 7 ianuarie 1644, Matei Basarab îi dădea slugii sale „Vlaicu ceașul de roșie de Proșca de Sud Sac și cumnatului său Dragomir și cu frații lui și feciorilor lor..moșia și în Proșca în hotarul Pârvulescu”. Se mai menționa alți trei moșieri: Pârvulescu Pârvu, popa Daia cu cumnații lui li Nechifor. (DRH B, XXIV, p. 330). Moșnenii din Proșca s-au judecat cu mănăstirii Bradu la începutul secolului al XVIII-lea pentru podgoriile de aici. Nicolae Mavrocordat poruncea la 23 mai 1717 ca mănăstirea să „posede75 de stânjeni de la apa Nișcovului, de sub dălma den apa Nișcovului, până în piatra Cislăului sau predalul Buzăului, iar restul până în câmp să rămâie proprietate moșnenească”. Conflictul dintre moșnenii din Proșca și mănăstirea Bradu a continuat însă până spre jumătatea secolului al XIX-lea. Moșnenii din Proșcani și Gliza înaintau în 1857 un proces Mănăstirii Bradu pentru o cotropire, proces care ajunge la Înalta Curte. Schitul de la Proșca a fost construit în anul 1774, fiind cartografit și pe harta colonelului Specht. Spre anul 1800 biserica din lemn a schirului este înlocuită de o biserică de zid, devenind biserică de mir la începutul secolului al XIX-lea. Biserica este reparată cu contribuția tuturor moșnenilor în anul 1867.Proșca era un cătun din comuna Năeni, plasa Tohani la începutul secolului al XIX-lea, având 400 de locuitori și 93 de case. În 1864 se unește cu satul Năeni, devenind Năeni-Proșca. Proșca se separă de Năeni în 1925, când satele comunei Vispești sunt transferate comunei Năeni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Fințești era reședința comunei omonime, formată din satele Fințești și Tufele-Fințești și aflată în plasa Tohani a județului Buzău. Ea avea 1240 de locuitori, o biserică și o școală cu 62 de elevi, din care 6 fete. În 1925, comuna este desființată și alipită comunei Jugureni, pentru a reapărea în 1931 cu satele Fințești și Bordușani-Tufele. În 1950 a trecut la raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești, iar în 1968 a revenit la județul Buzău și a fost desființată, fiind inclusă în comuna Năeni.
Descriere: Cruce latină cu aripioare, de mici dimensiuni, cu capitel fixă și prinsă într-un soclu aproape pătrat, în mare parte îngropat. Capitelul este dreptunghiular, spart pe jumătate și inscripționat în partea frontală. Aripioarele prezintă raze incizate care sugerează motivul crucii radiante. Pe aripioare se observă urme de pigment albastru care sugerează că această cruce a fost pictată. Pe capul crucii este decorat o semirozetă inscripționată. Decorația centrală este reprezentată de simbolul crucii cu urme de pigmenți care sugerează ca a fost și pictată. Pe picior prezintă un text scris în limba română cu alfabet latin. Pe laterale și pe spate nu mai prezintă urme de elemente decorative și inscripții.
Inscripții: Inscripția frontală este scrisă în limba română cu alfabet latin, pe 13 rânduri, cu lungimea de 18 cm și litere cu înălțimea de 4,5 cm.
Text inscripții: Nedescifrat.
Observații: Crucea se află pe un drum din zona de hotar dintre Năeni și Fințești, într-o zonă viticolă de la baza Dealurilor Istriței, respectiv drumul de la Proșca la Conacul Fințești. Face parte dintr-un ansamblu de două cruci ridicate în perioade apropiate. Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. Fenomenul datează din epoca medievală până în secolul al XX-lea.
Materiale de construcție: calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție: sculptură; pictură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 116.00 cm; Lălțime cruce = 23 - 24 cm; Grosime cruce = 16 cm; Lungime brațe = 49.00 cm; Înălțime brate = 23 cm; Grosime brațe = 15 cm; Lungime capitel = 28 cm; Înălțime capitel = 14 cm; Grosime capitel = 20 cm; Lungime bază = 46 cm; Lălțime bază = 35 (vizibilă) cm; Lungime rând inscripție= 18 cm; Înălțime litera = 4.5 cm; Diametru medalion = 0 cm; Alte dimensiuni = Diametru aripioare = 9 cm. Diametru relief semicircular de pe cap = 14 cm. Cruce în relief: Lungime = 16 cm Lungime brațe = 16 cm Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Est-Vest (fața spre vest, spre drum)
Stare de conservare: Starea de conservare este medie spre precară. Pictura crucii a fost distrusă. Inscripția este în mare parte ilizibilă. Este serios afectată de factorii de eroziune și prezintă numeroase spărturi, fisuri și zone cu pierderi de material. Capitelul prezintă o fisură la mijloc. Crucea pare să fi fost prinsă recent de soclu într-o bază din beton.
Riscuri si amenințări: Riscurile sunt atât antropice: strămutare, să fie lovită de mașini sau mașini agricole sau vandalism, precum și naturale: eroziunea și murdăria ancrasantă.
Lucrări anterioare de restaurare: Nu se cunosc lucrări de restaurare.
Bibliografie:
1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Proșca, ID 316, 2023
2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol III, Socec, București, 1900, p. 366.
3. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Proșca, ID 316, 2023

Data documentarii: 07 Iunie 2023

Numar de fotografii: 27 Vezi galeria

CRUCE LATINĂ | PROȘCA Harta

Localizare