Datare: secolul al XX-lea; al doilea sfert al secolului al XX-lea
Istoric: Cruce de pomenire ridicată de membrii comunității la marginea unui drum important, într-o zonă viticolă de la baza Dealului Istrița, pe drumul spre Mizil. Crucea este marcată pe Planul Director de Tragere și pe Harta Topografică Militară. . La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Fințești era reședința comunei omonime, formată din satele Fințești și Tufele-Fințești și aflată în plasa Tohani a județului Buzău. Ea avea 1240 de locuitori, o biserică și o școală cu 62 de elevi, din care 6 fete. În 1925, comuna este desființată și alipită comunei Jugureni, pentru a reapărea în 1931 cu satele Fințești și Bordușani-Tufele. În 1950 a trecut la raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești, iar în 1968 a revenit la județul Buzău și a fost desființată, fiind inclusă în comuna Năeni.
Descriere: Cruce celtică, de dimensiuni medii, cu aripioare, cu capitel și prinsă într-o bază de ciment. Face parte dintr-un ansamblu de două cruci, fiind cea mai înaltă. Crucile sunt protejate de un foișor din lemn cu acoperiș în patru ape, din țiglă. Căciula (capitelul) crucii are formă de trunchi de piramidă și este decorat atât pe față, cât și pe spate. În partea frontală, îndreptată spre drum, prezintă o inscripție care datează anul ctitoririi, respectiv anul 1937, cu o cruce inscripționată în partea stângă. Pe spate este decorată cu o cruce inscripționată și un sfânt reprezentat la dreapta. Sunt urme evidente de vopsea atât pe partea frontală cât și pe spatele capitelului, fiind decorată cu o pictură în galben și verde. Crucea este decorată și inscripționată pe toate fețele. În partea frontală este decorată cu scena Răstignirii lui Iisus. Reprezentarea lui Iisus este redată în relief. Veșmintele, nimbul, crucea și fundalul au fost cel mai probabil pictate. Se mai păstrează urme dintr-o pictură policromatică cu galben, verde, albastru, negru. Deasupra capului lui Iisus sunt monogramele în relief IS HS iar pe brațele drept și stâng al crucii sunt monogramele în relief NI și CA. Scena Răstignirii este cuprinsă atât pe capul, pe brațele și pe partea superioară a piciorului crucii. Sub scenă, pe jumătatea inferioară a piciorului este o inscripție cu dedicația crucii, scrisă în limba română cu alfabet latin. O mică parte din picior este prinsă în placa de beton și ultimele rânduri ale inscripției nu pot fi citite. Aripioarele crucii nu sunt decorate deși este posibil să fi fost pictată. Sunt urmele unei vopsele în negru pe toate cele patru aripioare. Pe partea stângă, pe picior, se observă urmele unui text pictat în negru. Pe spate este reprezentată Maica Domnului redată în relief și pictată cu galben, verde și albastru. Decorul este plasat în partea mediană a crucii, între cap, brațele crucii și partea superioară a piciorului și este încadrat într-un chenar în relief. De-o parte și de alta a brațelor sunt inscripționate litele M, pe brațul stâng și D, pe brațul drept. Sunt reprezentarea Maicii Domnului este o inscripție în limba română, cu multe litere șterse și cu urme de vopsea neagră. Pe partea dreaptă, pe picior sunt urmele unei inscripții.
Inscripții: Inscripția frontală este scrisă în limba română cu alfabet latin, pe 9 rânduri vizibile, cu o lungime de 20 cm și litere cu înălțimea de 5 cm. Inscripția de pe spatele crucii, pe picior este scrisă în limba română cu alfabet latin, pe 13 rânduri, cu lungimea de 18 cm și cu litere cu înălțimea de 5 cm.
Text inscripții: Inscripție frontală:
„ACEAS
TĂ SF CR
UCE SA
RIDIC
AT DE ZA
HARIA
ROB (?)
CU SOȚIA
SA....”
„Această sfântă cruce s-a ridicat de Zaharia rob, cu soția sa...”
Inscripție picior, spate:
„RADU
A CU A
NA ANT
ON SMA
RAND
A ELISA
VETA
JOIȚA
VASIL
ICA DU
MITRU
ION TI
NCA”
Radu cu Ana, Anton Smaranda, Elisaveta, Joița, Vasilica, Dumitru, Ion Tinca.
Inscripție laterala dreapta:
„M
CID”
Observații: Crucea se află pe marginea unui drum care făcea legătura cu orașul Mizil. Face parte dintr-un grup de două cruci protejate de un foișor. Este cea mai recentă dintre ele. Cealaltă cruce datează din anul 1933. La cca 50 de metri spre nord, spre Fințeșți, mai este o cruce. Crucile sunt marcate pe Planul Director de Tragere și pe Harta Topografică Militară. Monumentul este dovada unui meșteșug local dezvoltat ca urmare a exploatării calcarelor din carierele de pe Dealul Istrița, respectiv Istrița, Bădeni, Vârf și Pietroasele, situate în apropiere. În zonă s-a dezvoltat un important centru de sculptură populară, din piatra exploatată aici fiind realizate atât cruci de piatră cât și alte elemente arhitecturale folosite atât pentru clădirile monumentale (biserici sau conace) precum și pentru gospodării sau acareturi. Fenomenul datează din epoca medievală până în secolul al XX-lea.
Ctitor: Zaharia
Materiale de construcție:
calcar; calcar sarmațian
Tehnici de construcție:
sculptură; pictură
Dimensiuni: Înălțime cruce = 147 cm; Lălțime cruce = 24 - 26 cm; Grosime cruce = 16 cm; Lungime brațe = 56.5 cm; Înălțime brate = 24.5 cm; Grosime brațe = 16 cm; Lungime capitel = 30 cm; Înălțime capitel = 17 cm; Grosime capitel = 22 cm; Lungime bază = cm; Lălțime bază = cm; Lungime rând inscripție= 20 cm; Înălțime litera = 5 - 5 cm; Diametru medalion = cm; Alte dimensiuni = Lungime rând inscripție picior față = 20 cm.
Înălțime literă inscripție picior față = 5 cm.
Diametru aripioare = 8 - 9 cm.
Crucea este privită și măsurată de sus în jos, astfel încât pentru un set de dimensiuni prima valoare reprezintă valoarea dimensiunii de sus iar ultima pe cea de jos. cm;
Orientare: Est-Vest (fața spre vest, spre drum)
Stare de conservare: Starea de conservare este medie spre bună. Pictura este distrusă aproape complet. Pe picior și pe spate este afectată de murdăria ancrasantă. Factorii de eroziune o afectază în mică măsură. Nu prezintă risc de prăbușire.
Riscuri si amenințări:
Riscurile sunt atât antropice: strămutare, să fie lovită de mașini sau mașini agricole sau vandalism, precum și naturale: eroziunea și murdăria ancrasantă.
Lucrări anterioare de restaurare:
Nu se cunosc lucrări de restaurare.
Bibliografie: 1. Direcția Patrimoniu Digital, Fișă de evidență: cruce Fințești, ID 344, 2023 2. George Lahovari (coord.), Marele Dicționar Geografic al României, vol III, Socec, București, 1900, p. 366.
( ! ) Notice: Undefined variable: Bibliografie in /var/www/Admin/LIB/cf.php on line 833
Reper geografic: Crucea se află în extravilanul localității Fințești, la cca 940 de metri sud de ieșirea din sat, pe marginea drumului DJ205, lângă gardul podgoriei Lacerta, la cca 195 de metri sud de clădirea fermei viticole, la nord de Dealul Giurescu și la cca 740 m sud-est de Valea Fințești și de malul râului Tohăneasa.